ICCJ. Decizia nr. 2793/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2793/2005
Dosar nr. 1872/2005
Şedinţa publică din 27 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 6 martie 2004, numitul M.A. a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, o cerere prin care solicita să se dispună revizuirea sentinţei penale nr. 30/1982, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa şi prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.
În motivarea cererii, petentul invoca nesinceritatea martorei G.M., pe baza declaraţiei căreia, instanţa a stabilit vinovăţia sa. El a cerut să se verifice toate contradicţiile existente între probele administrate în cauză, să fie reaudiaţi şi confruntaţi martorii şi să fie identificaţi adevăraţii vinovaţi, care să fie supuşi testului poligraf.
Parchetul a investit Tribunalul Ialomiţa cu soluţionarea cererii de revizuire, opiniind însă că aceasta este nefondată, întrucât nu s-au descoperit fapte şi împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza penală.
Prin sentinţa penală nr. 2 din 5 ianuarie 2005, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea de revizuire, ca nefondată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., invocate de revizuient.
Sentinţa a fost menţinută prin Decizia penală nr. 160 din 3 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de revizuient.
Împotriva ultimei hotărâri, revizuientul a formulat recurs, invocând faptul că nu i s-a dat posibilitatea să fie prezent personal la judecarea apelului, deşi solicitase să i se acorde termen în perioada 1 - 15 mai 2004, când se putea deplasa din Olanda, unde locuieşte, în România.
Pe fond, a invocat aceleaşi motive de revizuire, fără a depune acte noi.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, revizuientul solicitase, printr-o scrisoare, ca instanţa de apel să amâne cauza de la termenul din 17 februarie 2005 până în perioada cuprinsă între 1 - 15 mai 2005, dar, corect, această cerere a fost considerată neîntemeiată, întrucât nu era însoţită de nici o dovadă a imposibilităţii de prezentare în afara acelei perioade. Mai mult, instanţa, apreciind că revizuientul nu-şi poate susţine personal cererea, a numit un apărător din oficiu.
Pe fond, apelul a fost legal respins, ca nefondat, întrucât nu erau îndeplinite niciunul din temeiurile prevăzute de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va reţine că hotărârea atacată este legală, o va menţine şi va respinge recursul revizuientului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.A. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2791/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 28/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
