ICCJ. Decizia nr. 28/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 28/2005
Dosar nr. 6082/2004
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 749 din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii:
- Z.T., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) cu art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de:
- 7 ani închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1234 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Cluj – Napoca (respectiv Decizia penală nr. 1026/2000 a Tribunalului Cluj), urmând ca inculpatul să execute alături cele două pedepse, rezultând pedeapsa finală de:
- 8 ani şi 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicaţiunea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând din 29 ianuarie 2004 la zi.
- C.P. şi;
- D.A.ŞT., ambii pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c) C. pen., la pedepsele de câte:
- 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicaţiunea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru ambii inculpaţi C.P. şi D.A.Şt., în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepse timpul reţinerii şi arestării preventive începând din 29 ianuarie 2004 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile M.J. despăgubiri civile în sumă de 1.070 dolari S.U.A. ori echivalentul în lei la data efectuării plăţii.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaţiale de câte 600.000 lei s-au suportat de la F.M.J.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat în parte să plătească câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Inculpaţii Z.T., C.P. şi D.A.Şt. au fost angajaţi ca muncitori necalificaţi la SC S. SRL din Cluj – Napoca, având ca atribuţii de serviciu prestarea de servicii deratizare şi dezinsecţie.
La data de 28 ianuarie 2004, în jurul orelor 11,00, toţi trei s-a deplasat la imobilul situat în municipiul Cluj – Napoca, str. Observatorului, unde, la apartamentul 3, au sunat la uşa părţii vătămate M.J., cetăţean israelian. Acesta a deschis uşa, iar cei trei s-au prezentat ca fiind de la primărie. Partea vătămată se afla în România, ca student în anul I pregătitor la Facultatea de litere din cadrul Universităţii Babeş Bolvai, nu cunoaşte foarte bine limba română, dar auzind cuvântul „primărie" şi-a dat seama că este vorba despre autorităţile statului, motiv pentru care le-a permis celor trei să pătrundă în locuinţă. După ce au pătruns în garsonieră, în timp ce Z.T. stătea de vorbă cu partea vătămată, ceilalţi inculpaţi au început să stropească cu substanţe de dezinsecţie, cu ajutorul pompei din dotare, până când au atras-o pe partea vătămată în bucătărie sub pretextul că-i arată pe unde au deratizat.
Partea vătămată declară că în bucătărie a fost prinsă de gât de către unul dintre inculpaţi şi împiedicată să iasă din încăpere câteva minute.
În acest timp, inculpatul Z.T. a sustras din geaca părţii vătămate, care a fost agăţată pe un cuier, suma de 1.070 dolari S.U.A., după care a făcut semn celorlalţi pentru plecare. Cei trei au părăsit în grabă garsoniera părţii vătămate, după care au părăsit în fugă locul faptei şi au dispărut printre blocuri. Ulterior, cei trei inculpaţi au numărat banii şi constatând că este vorba despre valută au luat hotărârea a o transforma în lei, motiv pentru care s-au deplasat la o casă de schimb valutar de pe str. George Bariţiu, unde au schimbat suma de 370 dolari S.U.A., în lei, iar restul, de 700 dolari S.U.A., au fost schimbaţi de inculpatul Z.T. la casa de schimb valutar T. de pe B-dul Eroilor. Banii astfel obţinuţi au fost împărţiţi de cei trei în părţi egale, suma totală fiind 34.561.000 lei. La casa de schimb valutar T., Z.T., pentru a şterge urmele comiterii infracţiunii, a schimbat suma de 700 dolari S.U.A. după ce s-a legitimat cu o legitimaţie aparţinând fratelui său, Z.A., care nu avea cunoştinţă de comiterea faptelor.
Împotriva hotărârii pronunţate de către tribunal au formulat apel inculpaţii Z.T. şi C.P., care au solicitat desfiinţarea sentinţei şi ca urmare a judecării cauzei să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, deoarece în cauză nu s-a folosit violenţa pentru sustragerea sumei de bani, cu aplicarea pedepselor corespunzătoare acestei infracţiuni.
Inculpatul D.A.Şt. a criticat soluţia primei instanţe arătând că nu a avut cunoştinţă de infracţiunea de furt săvârşită de către Z.T., dar a acceptat o parte a banilor sustraşi, aşa încât poate fi vorba doar de săvârşirea infracţiunii de tăinuire. În acest sens, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice, în cea de tăinuire cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în condiţiile art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 311/2004 Curtea de Apel Cluj a considerat apelurile nefondate şi le-a respins, cu motivarea că prin acţiunea comună a inculpaţilor C.P. şi D.A.Şt. de a izola partea vătămată în bucătărie, după care a fost prinsă de gât şi împiedicată să iasă pe coridor, s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie, în cea de furt calificat, comisă de Z.T., tăinuire, comisă de D.A.Şt. şi complicitate la furt calificat, comisă de C.P. şi în subsidiar reducerea pedepselor aplicate. Ei au susţinut că nici un moment nu au exercitat acte de violenţă ori ameninţare împotriva părţii vătămate şi că pedepsele aplicate au fost greşit individualizate.
Motivele invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând aceste motive în raport de probele administrate în cauză, se constată că ele sunt întemeiate.
În afară de declaraţia părţii vătămate din dosarul de urmărire penală, în sensul că unul din inculpaţi l-a prins de mâna stângă şi de gât, iar celălalt de mâna dreaptă, ducându-l în bucătărie, timp în care al treilea inculpat i-a sustras valuta din geaca aflată în cuierul de pe hol, nici-o altă probă nu evidenţiază folosirea violenţei sau ameninţări împotriva părţii vătămate.
Or, lipsa oricăror urme de violenţă pe corpul victimei, faptul că partea vătămată nu a alertat vecinii prin strigăte, că numai după plecarea inculpaţilor a fost constatată dispariţia banilor, dovedeşte că sustragerea valutei s-a făcut fără imobilizarea forţată a victimei.
Constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa celor două instanţe, inculpaţii au constatat folosirea oricăror violenţe şi ameninţări împotriva victimei. Este adevărat că iniţial, inculpaţii nu au recunoscut nici sustragerea valutei, dar atitudinea lor oscilantă cu privire la vinovăţia comiterii furtului, nu este de natură să facă credibilă în întregime declaraţia părţii vătămate, cu atât mai mult, cu cât aceasta cunoştea puţin limba română.
Aşa fiind, din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor, se va reţine că inculpatul C.P. a ţinut victima de vorbă în bucătărie, pentru a-i distrage atenţia şi a-i facilita posibilitatea inculpatului Z.T. să caute banii în geaca aflată pe hol, că între cei doi a existat o înţelegere prin semne, în acest sens, astfel că sustragerea banilor fără consimţământul părţii vătămate, constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen.
Această infracţiune a fost comisă de inculpatul Z.T., în calitate de autor, cu ajutorul inculpatului C.P., care a participat în calitate de complice.
Atâta timp cât inculpatul D.A.Şt. nu a săvârşit nici un act material şi nici nu a avut vreo altă contribuţie la săvârşirea sustragerii, dar a dobândit, ulterior, o parte din banii sustraşi, ştiind că provin din fapta ilicită, în sarcina acestuia se va reţine săvârşirea infracţiunii de tăinuire.
Curtea urmează astfel, ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursurile inculpaţilor, să caseze parţial sentinţa şi total Decizia atacată, prin care s-au dat, faptelor comise de inculpaţi, o încadrare juridică greşită şi rejudecând, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., să procedeze la schimbarea încadrării juridice şi la condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
- Z.T., în baza art. 208 – art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă orientată către limita medie prevăzută de lege, având în vedere participarea efectivă la sustragerea banilor, starea de recidivă şi atitudinea adoptată în cursul procesului.
Se va menţine dispoziţia privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 5 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 1234 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, urmând ca acest inculpat să execute această pedeapsă alături de cea dispusă în cauza de faţă;
- C.P., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., la o pedeapsă orientată puţin peste limita minimă prevăzută de lege, având în vedere că nu are antecedente penale;
- D.A.Şt., în baza art. 221 C. pen., la o pedeapsă orientată către limita medie prevăzută de lege, în raport de gradul de pericol social al faptei, dar şi de lipsa antecedentelor penale.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 749/2004 a Tribunalului Cluj, vor fi menţinute.
Din durata pedepselor se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 29 ianuarie 2004 la 5 ianuarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii Z.T., D.A.Şt. şi C.P. împotriva deciziei penale nr. 311 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi parţial sentinţa penală nr. 749 din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Cluj cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică astfel:
- pentru inculpatul Z.T. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.
Menţine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 5 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 1234 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul Z.T. având de executat 6 ani şi 5 luni închisoare.
- pentru inculpatul D.A.Şt., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.A.Şt. la 2 ani închisoare.
- pentru inculpatul C.P., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., în complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul C.P. la 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Deduce din pedepse, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 29 ianuarie 2004 la 5 ianuarie 2005.
Onorariile în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se vor plătidin fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2793/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2809/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
