ICCJ. Decizia nr. 3271/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 724 din 17 septembrie 2004, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpatul N.A., în baza art. 183 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen.), la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă prevenția de la 8 februarie 2003 la zi și menținută măsura arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei despăgubiri materiale și 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale către părțile civile B.P. și B.I.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte.
Inculpatul a mai fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli, reprezentând onorariul apărător ales către partea civilă și la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 7 februarie 2003, inculpatul N.A., după ce s-a întors de la serviciu, s-a deplasat la barul SC M.H. SRL din localitatea de domiciliu, respectiv, jud. Timiș, unde a ajuns, în jurul orelor 19,00. în incinta barului se afla și victima B.M., în stare de ebrietate, cu care inculpatul se afla în relații bune și după ce a cumpărat 2 sticle de câte 0,5 l votcă și mai multe produse alimentare, s-a așezat la masa acesteia, consumând împreună băuturi alcoolice.
în jurul orelor 21,45, localul a fost închis, iar inculpatul, însoțit și de fiul său N.A., pe care l-a găsit în bar, s-a oferit și a condus-o pe victima B.M. acasă.
Locuința victimei era situată la circa 200 m de local și atât la ieșirea din local, pe scări cât și pe drum B.M., din cauza stării de ebrietate a căzut.
Ajunși în dreptul locuinței victimei, N.A., fiul inculpatului, a plecat cu bicicleta în loc. Ciacova la concubina sa, de unde, la ora 22,33, și-a sunat la telefon mama căreia i-a comunicat că tatăl său a condus-o pe B.M. de la bar, acasă.
Inculpatul a intrat cu victima în camera din mijloc a corpului principal al clădirii, și-a dezbrăcat paltonul de serviciu tip manta, așezându-l pe pat împreună cu căciula, iar alături și-a lăsat plasa cu alimente, după care a stat de vorbă cu B.M., în timp ce consumau alcool.
De menționat că, alăturat corpului principal al clădirii este amplasată bucătăria de vară, în care dormea B.I., soțul victimei.
Pe fondul consumului de alcool inculpatul a început să se certe cu victima, după care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, proiectând-o pe podea, în stare de inconștiență.
Speriat, inculpatul a luat apă dintr-un vas de 20 l, amplasat în cameră și a aruncat peste victimă, care însă nu și-a revenit. în aceste împrejurări inculpatul, în jurul orelor 24,00, a părăsit locuința victimei, abandonând paltonul, căciula și plasa cu alimente în cameră și pe o temperatură de - 100 C a mers acasă, îmbrăcat doar cu haina, pantaloni și bocanci, unde i-a relatat soției sale că a fost atacat în casa victimei B.M. de către un individ necunoscut care, după ce a intrat în cameră și a stins lumina s-a apropiat de el și, în replică, l-a lovit pe acel individ și i-a smuls un smoc de păr.
Justificativ, inculpatul i-a arătat soției o echimoză la încheietura mâinii drepte și a solicitat-o să-l însoțească la locuința victimei pentru a-și recupera lucrurile, însă a fost refuzat.
Inculpatul s-a întors singur la locuința victimei, l-a trezit pe soțul acesteia, B.I., căruia i-a spus că și-a uitat unele obiecte în camera sus-numitei și împreună au intrat în încăpere, găsind-o pe B.M. căzută pe podea, cu semne de violență pe față și restul corpului. Luându-i pulsul, inculpatul a constatat că B.M. a decedat.
Inculpatul i-a furnizat aceiași explicație și lui B.I., ca și soției sale, în legătură cu împrejurările în care el a fost silit să părăsească locuința victimei.
Conform constatărilor Raportului de autopsie medico-legală nr. 75/ A din 8 februarie 2003 al I.M.L. Timișoara, cadavrul prezenta numeroase semne de violență, identificându-se subdural temporo-parieto-occipital stg. un hematom, concluzionându-se că moartea numitei B.M. a fost violentă, datorându-se hematomului subdural de emisfer stg. compresiv urmare unui traumatism cranio-cerebral fără fracturi ale oaselor bolții sau bazei craniului.
Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire directă și repetată cu un corp contondent și prin lovirea victimei în cădere de corpuri sau planuri dure.
Alcoolemia victimei a fost de 2,20 gr. %0.
Relativ la intervalul de timp în care, urmare traumatismului, s-a format hematomul subdural, în opinia medicului legist acesta putea fi de câteva ore și până la 24-36 ore anterior decesului.
Raportul medico-legal sus-menționat a fost avizat de Comisia de Control și Avizare din cadrul I.M.L. Timișoara.
în cursul judecății instanța a dispus iar I.M.L. Timișoara a efectuat Expertiza psihiatrică-legală nr. 0390 din 18 februarie, 18 iunie 2004, din ale cărei concluzii rezultă că inculpatul N.A. este sănătos mintal.
Sub aspect medico-legal s-a concluzionat că leziunea care a produs decesul victimei B.M. a fost cu certitudine hematomul subdural de emisfer stâng compresiv, a cărui formare este plasată la peste 24 ore anterior decesului.
Celelalte leziuni constatate s-au produs imediat anterior decesului și dintre acestea, cele cranio-faciale, în condițiile hematomului preexistent, au declanșat procese fiziopatologice care au dus finalmente la decompensarea echilibrului precar intracranian, survenind la scurt timp decesul.
S-a mai precizat că starea de ebrietate a victimei a contribuit la accentuarea edemului cerebral.
Leziunile de violență de pe corp s-au putut produce prin lovire directă cu un corp contondent (pumn, picior) urmată de căderea victimei pe corpuri/planuri dure și posibil, în cădere, să se fi izbit de profile rigide.
în absența hematomului subdural, leziunile de violență consemnate ar fi necesitat circa 2 săptămâni de îngrijiri medicale.
Audiat în cursul urmăririi penale și în cel al judecății, inculpatul a negat săvârșirea actelor de violență față de victimă, susținând că, în timp ce se afla în camera victimei, o persoană (fie bărbat, fie femeie, în orice caz cu păr lung) a apărut din altă încăpere, a întrerupt rapid lumina și i-a pus mâna în piept, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu mâna dreaptă, i-a smuls un smoc de păr și apoi aceasta a dispărut.
A mai susținut inculpatul că victima a aprins lumina, spunându-i că nu s-a întâmplat nimic însă a refuzat să mai rămână, cu toate insistențele acesteia, plecând precipitat și uitându-și astfel paltonul, căciula și plasa cu alimente.
După ce a ajuns acasă a revenit la locuința victimei și însoțit de soțul acesteia a intrat în cameră, constatând că aceasta decedase.
Instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că inculpatul este autorul actelor de violență, însușindu-și argumentele actului de sesizare (nejustificarea, de către inculpat, a intervalului de timp dintre orele 22 - 24, în condițiile în care a susținut că a stat în locuința victimei cel mult 25 minute; pe îmbrăcămintea și încălțămintea inculpatului au fost identificate urme de sânge uman, insuficient pentru determinarea grupei sanguine, conform raportului de analiză bio-criminalistică, care nu ar fi existat dacă nu ar fi comis actele de violență; victima a fost stropită cu apă pentru a-și reveni, procedeu aplicat de inculpat și soției sale atunci când avea incidente cu aceasta; plecarea precipitată a inculpatului, fără palton și celelalte obiecte; în timpul violențelor exercitate asupra victimei, inculpatul și-a produs mai multe leziuni, atestate medico-legal; inculpatul a smuls un smoc de păr de la victimă, faptă confirmată de acesta în fața martorilor dar cu precizarea că l-a smuls de la individul care l-a atacat, stabilindu-se prin Raportul de constatare bio-criminalistică, că acesta provine de la victimă), însă, constatând că sub aspect subiectiv, acesta a comis fapta în forma mixtă de vinovăție a praeterintenției, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în mod greșit a fost condamnat, nefiind autorul faptei, precum și părțile civile B.I. și B.P., care nu l-au motivat.
Instanța de control judiciar a admis cererea inculpatului pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, astfel că prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 2813 din 16 februarie 2005 al I.M.L. Timișoara s-a făcut delimitarea, sub aspectul mecanismului de producere și a vechimii, între leziunile constatate prin raportul de autopsie, precizându-se că cele de la pct. 1 - 11 s-au putut produce prin lovire activă, fiind leziuni recente, cele de la pct. 12, 13, 15 - 20 s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, cea de la pct. 14 neexcluzând mecanismul de strângere intempestivă cu mâna iar cele de la pct. 17 - 20 pot avea o vechime de aproximativ 5-6 zile.
S-a mai precizat că hematomul subdural este recent, nerezultând prezența unor leziuni sau a unei simptomatologii neurologice care să susțină formarea anterioară a hematomului.
S-a apreciat, în final, că moartea numitei B.M. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-facial cu hematom subdural temporo-parieto-occipital stg., recent, compresiv și unui sindrom asfixic urmare a aspiratului sanguin în căile respiratorii superioare, consecutiv fracturii de piramidă nazală.
Leziunile de la pct. 1 - 16 sunt recente iar cele descrise la pct. 17 - 20 sunt mai vechi, care nu au intervenit în determinismul decesului.
Prin decizia penală nr. 130 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului N.A., precum și apelurile părților civile.
Instanța de control judiciar a reținut că mijloacele de probă susțin săvârșirea actelor de violență de către inculpat, iar raportul și expertizele medico-legale sunt concordante în stabilirea cauzelor morții.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că s-a comis o gravă eroare prin reținerea săvârșirii, de către el, a actelor de violență iar, pe de altă parte, pentru nelămurirea, sub aspect medico-legal, a cauzelor decesului victimei, solicitând achitarea.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen., este fondat.
Pentru existența laturii obiective a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, reținută de instanțe, este necesar să se stabilească, mai întâi, săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art. 180 - art. 182 C. pen., care a avut ca rezultat moartea victimei și apoi că între fapta săvârșită și moartea victimei există legătură de cauzalitate.
Dacă în unele situații, în care elementul material constă într-o singură acțiune sau inacțiune, stabilirea legăturii de cauzalitate nu prezintă dificultăți, aceasta rezultând ex. re, în alte cazuri însă, atunci când antecedența cauzală este complexă, alcătuită dintr-un concurs de cauze și condiții, concomitent sau succesive, este necesar să se determine fără echivoc, pentru reținerea săvârșirii infracțiunii de către inculpat, că fapta sa a contribuit la producerea acelui rezultat și nu oricum, ci în așa fel încât, fără săvârșirea acesteia, rezultatul să se fi putut produce.
Dimpotrivă, când se stabilește că rezultatul s-ar fi produs și fără fapta, condiție a inculpatului, atunci aceasta nu poate fi echivalată unei cauze și este exclusă din antecedența cauzală.
Din această perspectivă, în cauza de față se constată că nici instanța de fond, nici cea de apel nu au stăruit în lămurirea, prin experții medico-legali, a cauzelor morții numitei B.M.
Critica nu privește numărul actelor medico-legale administrate ci neobservarea concluziilor contradictorii ale acestora și neluarea măsurilor necesare înlăturării lor prin solicitarea competențelor autorității științifice supreme și domeniul medicinii legale.
Dacă prin Raportul medico-legal de autopsie nr. 75/ A din 8 februarie 2003 al I.M.L. Timișoara se concluzionează că moartea numitei B.M. s-a datorat hematomului subdural, format într-un interval de la câteva ore până la 24-36 ore anterior decesului, prin Raportul de expertiză psihiatrico-legală nr. 0390 din 18 februarie -18 iunie 2004 al I.M.L. Timișoara se confirmă drept cauză a morții hematomul subdural, format cu peste 24 ore anterior decesului, însă se completează tabloul antecedenței cauzale cu implicarea celorlalte leziuni, produse imediat anterior decesului, pe fondul hematomului preexistent, în declanșarea unor procese fizio-patologice care au dus finalmente la decompensarea echilibrului precar intracranian și apoi la deces.
De asemenea, a fost relevată contribuția stării de ebrietate a victimei la accentuarea edemului cerebral.
în sfârșit, prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 2813 din 16 februarie 2005 al I.M.L. Timișoara, se concluzionează, esențial pentru cauză, că hematomul subdural este recent, iar moartea numitei B.M. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-facial cu hematom subdural recent, compresiv și unui sindrom asfixic urmare a aspiratului sanguin în căile respiratorii superioare, consecutiv fracturii de piramidă nazală.
Sunt evidente contradicțiile între actele medico-legale susmenționate în ce privește atât cauzele morții cât și a vechimii, în raport cu data decesului, producerii leziunilor responsabile de rezultat.
Or, inculpatului i se impută săvârșirea unor acte de violență față de victimă doar în seara de 7 februarie 2003, fapte care, în raport de concluziile actelor medico-legale succesive, fie nu au legătură cu decesul ori se suprapun și condiționează rezultatul, fie, în exclusivitate, se constituie în cauza acestuia.
Mai este de observat că rapoartele de expertiză psihiatrică-legală și, respectiv, de expertiză medico-legală, nu au fost supuse avizării.
Față de cele ce preced, pentru înlăturarea contradicțiilor între concluziile actelor medico-legale efectuate în cauză, se impune solicitarea, în baza competențelor stabilite prin art. 24 din O.G. nr. 1/2000 și art. 23 și urm. din Regulamentul de aplicare a ordonanței menționate, avizului Comisiei Superioare medico-legale de pe lângă I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București asupra concluziilor contradictorii ale actelor medico-legale în vederea stabilirii cu certitudine a cauzelor morții și a existenței sau nu a raportului de cauzalitate între faptele inculpatului și deces.
Totodată, în rejudecare, se va ține seama și de celelalte critici ale inculpatului, făcute prin motivele de recurs și cele de apel cu privire la nelămurirea completă a tuturor împrejurărilor de fapt, inclusiv a versiunii susținute de acesta, potrivit căreia autor al actelor de violență din seara de 7 februarie 2003 ar fi fiul victimei, respectiv partea civilă B.P.
Pentru rejudecare cauza va fi trimisă instanței de fond, respectiv Tribunalului Timiș.
Curtea a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea au impus în continuare privarea de libertate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3086/2005. Penal → |
|---|
