ICCJ. Decizia nr. 3137/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3137/2005
Dosar nr. 2126/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul P.I. a formulat plângere penală, adresată Parchetului, împotriva notarului public V.M., învinuind-o de săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, cu ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare nr. 1966 din 14 mai 2004 încheiat între I.L., prin mandatar şi B.M., privind înstrăinarea unei suprafeţe de teren de 1394,71 mp., situat în intravilanul localităţii Ştefăneşti, jud. Argeş.
Petentul a invocat faptul că notarul public a autentificat actul de vânzare-cumpărare, fără să existe acte care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al vânzătoarei, atât cu privire la întinderea suprafeţei de teren cât şi referitoare la amplasamentul acesteia.
Prin rezoluţia nr. 227/P/2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului, cu motivarea că faptele reclamate nu există, în sensul că notarul a consemnat în cuprinsul actului date care corespund adevărului.
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, conform adresei nr. 141 din 3 februarie 2005.
La 11 februarie 2005, petentul a adresat Curţii de Apel Piteşti în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva soluţiei de neînceperea urmăririi penale, susţinând că datorită faptului că notarul public V.M. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, a fost grav prejudiciat, încălcându-i-se dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 200 mp care se suprapune peste terenul ce a fost înstrăinat cumpărătorului B.M., precum şi a construcţiei unei case compuse din parter şi etaj, edificată legal pe acel teren.
Analizând plângerea astfel formulată în raport de dispoziţiile legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, Curtea precizează că este întemeiată.
Astfel, în baza art. 45 din legea sus-arătată, notarul public are obligaţia desluşirii raporturilor reale dintre părţi, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea, să ceară părţilor documentele justificative necesare pentru încheierea actului, sau va putea obţine el însuşi documentaţia necesară.
Potrivit art. 51, neprezentarea documentelor necesare, sau prezentarea ei incompletă, de către părţi, conduce la respingerea îndeplinirii actului notarial.
Or, notarul public V.M. cu ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare nr. 1966 din 14 mai 2004, nu a solicitat vânzătoarei să prezinte actele de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 139 mp care a constituit obiectul vânzării.
Adeverinţa din 15 decembrie 1999 eliberată de Comisia Comunală Ştefăneşti se referă la o suprafaţă de 7,66 ha, atât cât se menţionează şi în procesul verbal din 1 iulie 1992 de punere în posesie, în timp ce în adeverinţa eliberată de Primăria Ştefăneşti la 13 mai 2004 se menţionează că vânzătoarea este înscrisă în registrul agricol cu o suprafaţă de 49.900 mp.
Aceste acte nu dovedesc însă întinderea şi amplasamentul suprafeţei de teren de 1394 mp, vândută, de I.L., în cadrul celor 7,66 ha cu privire la care s-a reconstituit ei dreptul de proprietate.
De asemeni, Curtea consideră că notarul trebuia să solicite părţilor să prezinte titlul de proprietate, nu numai nişte adeverinţe care nu îndeplinesc condiţiile de dovedire a dreptului de proprietate.
Aşa fiind, Curtea consideră că sentinţa penală nr. 16 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, este netemeinică şi nelegală, atâta timp cât reţine greşit că menţiunile din contractul de vânzare-cumpărare au corespondent în titlurile de proprietate ataşate „cererii de vânzare-cumpărare" şi că în sarcina notarului public nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei infracţiuni.
Drept urmare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează a admite recursul, va casa hotărârea atacată şi în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., va desfiinţa rezoluţia nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata V.M. Se va verifica în ce măsură au fost respectate dispoziţiile art. 45 şi art. 51 din Legea nr. 36/1995 cu ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare nr. 1966/2004 dacă au fost lămurite raporturile reale dintre părţi precum şi întinderea şi amplasarea drepturilor de proprietate ale vânzătoarei sau dacă a fost verificată schiţa provizorie în care se evidenţia construcţia unei case pe terenul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 16/ F din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează sentinţa penală sus-menţionată, desfiinţează rezoluţia nr. 227/P/2004 din 11 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de V.M., pentru faptele reclamate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3129/2005. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 318/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
