ICCJ. Decizia nr. 3125/2005. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3125/2005
Dosar nr. 6573/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 29 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpata B.C.V. la 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 287 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 291 C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat graţiată pedeapsa.
S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi art. 10 din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.
În baza art. 137/1997 a constatat graţiată pedeapsa.
A atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 26, raportat la art. 286 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C. la un an şi 8 luni închisoare.
În conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului de la 23 decembrie 1996 la 27 februarie 1997.
În conformitate cu art. 26, raportat la art. 248 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.G. la 3 ani închisoare.
În conformitate cu art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.G. la un an închisoare.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiate pedepsele aplicate inculpaţilor P.C. şi P.M.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen. şi pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. prin Legea nr. 137/1997, art. 1, inculpatului P.M.G.
A atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi a prevederilor art. 10 din Legea nr. 137/1997 [(P.M.G., pentru pedeapsa aplicată cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.)].
În conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului P.M.G. de la 6 ianuarie 1997 la 15 ianuarie 1998 şi a inculpatei B.C.V. de la 6 ianuarie 1997 la 15 ianuarie 1998.
Conform art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la 56.654.942 lei despăgubiri civile către partea civilă G.C.M.B. – Direcţia de Administrare a Fondului Imobiliar.
În conformitate cu art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpata B.C.V. a fost până în anul 1997 salariată a D.A.F.I. – Serviciul Administrativ, în funcţia de dactilograf, având ca atribuţii de serviciu dactilografierea lucrărilor întocmite de salariaţii direcţiei şi executarea altor dispoziţii ale conducerii legate de activitatea acestui compartiment.
Inculpata dactilografia, în principal, documente întocmite de S.F.C. şi, de multe ori, depunea şi ridica de la B.R.D. – S.M.B. (unde D.A.F.I. avea cont deschis) documente de plată.
Inculpata B.C.V. îl cunoştea din copilărie pe inculpatul P.M.G., începând cu lunile octombrie - noiembrie 1996 relaţia de prietenie devenind mai strânsă, inculpaţii întâlnindu-se zilnic, de mai multe ori chiar la locul de muncă al inculpatei, unde era cunoscut de colegele acesteia.
Pe fondul acestor relaţii, la începutul lunii decembrie 1996 inculpaţii B.C.V. şi P.M.G. au convenit să-şi însuşească o sumă importantă de bani din fondurile băneşte ale D.A.F.I. pe care urmau să o împartă.
Deşi nu s-a putut stabili care dintre cei doi inculpaţi a avut iniţiativa „afacerii", coroborând declaraţiile acestora care concorda sub alte aspecte, s-a reţinut, fără îndoială, că amândoi au convenit să sustragă din fondurile D.A.F.I. o sumă mare de bani, şi-au elaborat un plan şi au stabilit în linii generale, rolul pe care fiecare urma să-l aibă în realizarea rezoluţiei infracţionale.
Potrivit înţelegerii şi în realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul P.M.G. s-a oferit să pună la dispoziţie un cont într-o altă bancă decât cea în care operau tranzacţiile D.A.F.I., cont ce urma a fi deschis pe numele unei terţe persoane şi unde urmau a fi transferaţi banii, iar inculpata B.C.V. trebuia să procure documentele de plată necesare efectuării transferului bancar din contul D.A.F.I.
Pentru a putea dispune transferul banilor, inculpatul P.M.G. i-a solicitat tatălui său, inculpatul P.C., să deschidă pe numele unui prieten un cont cu regim special (V.I.P.) la B.I.R. – S.M.B., la care coinculpatul P.C. avea un cont personal.
În acest scop, inculpatul P.M.G. i-a înmânat tatălui său buletinul de identitate al martorului V.A.V. (împrejurare recunoscută de ambii inculpaţi).
La câteva zile de la primirea actului de identitate, inculpatul P.C. i-a înmânat fiului său, inculpatul P.M.G., sub pretextul semnării lor de către titular, formularele de cerere de deschidere de cont, completate cu datele de identitate ale martorului V.A.; după 2-3 zile, inculpatul P.M.G. a restituit coinculpatului formularele semnate, iar acesta (inculpatul P.C.) a deschis la data de 11 decembrie 1996 la B.I.R. – S.M.B. contul de disponibilităţi la vedere nr. 4010421607, pe numele V.A.V.
Tot în aceeaşi zi, inculpatul P.C. a solicitat B.I.R. schimbarea parolei contului său personal nr. 4010540012 din C.I. (parola cunoscută de fiul său) în C.L.
În ziua deschiderii contului pe numele V.A.V., consecutiv schimbării parolei contului personal în C.L., inculpatul P.C. i-a comunicat fiului său deschiderea contului solicitat, indicându-i însă în locul numărului real al contului V.I.P. deschis la B.I.R. pe numele V.A.V. numărul contului personal 40105440012 şi parola C.L. (date ce identificau nr. contului său personal de la B.I.R.).
În paralel cu activităţile de deschidere a contului, inculpata B.C.V., la începutul lunii decembrie 1996 a sustras de la birou legitimaţia colegei sale, martora P.D., în care erau înscrise locul de muncă, funcţia şi numărul de telefon, numărul şi seria B.I. Scopul acestei sustrageri era confecţionarea, la un centru de specialitate, a unei ştampile cu inscripţiunea D.A.F.I., ce urma a fi aplicată pe documentul de plată în baza căruia se perfecta transferul bancar. Legitimaţia era necesară întrucât în lipsa unui act care să ateste identitatea, centrul de specialitate nu onora amenzi.
Pe parcursul urmăririi penale a fost identificat martorul I.C., fost salariat al SC T.Ş. SRL care în declaraţia dată a recunoscut că semnătura de la rubrica „semnătura şi numele agentului" de pe bonul de comandă nr. 087603/1996 îi aparţine, menţionând că nu-şi aminteşte persoana care a comandat confecţionarea ştampilei, întrucât numărul zilnic de comenzi era foarte mare. Martorul a precizat, de asemenea, că întrucât clientul plecase fără a semna bonul de comandă la rubrica „semnătura clientului" a semnat personal în dreptul rubricii, fapt confirmat de expertiza grafică.
Totodată, martorul a mai relatat că anterior, la sediul firmei s-a prezentat inculpatul P.M.G. care a comandat în nume propriu o ştampilă cu impresiunea U.R.A., reţinându-i fizionomia şi numele datorită faptului că venise cu un autoturism marca Mercedes şi avea „un aer de superioritate".
Întrucât pe parcursul urmăririi penale nu s-a putut proba faptul că inculpatul P.M.G. a comandat ştampila cu impresiunea D.A.F.I., la centrul de specialitate (inculpatul negând în declaraţiile sale, în mod constant acest fapt), împrejurare susţinută doar de declaraţia inculpatei B.C.V., care nu se coroborează însă, cu alte mijloace de probă, s-a dispus faţă de inculpat scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 286 alin. (1) C. pen.
Având în vedere că după sustragerea legitimaţiei martorei P.D., inculpata B.C.V. a înlesnit, prin punerea la dispoziţie a legitimaţiei şi a antetului impresiunii, comandarea şi confecţionarea ştampilei cu impresiunea D.A.F.I., se face vinovată de săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen. şi art. 26, raportat la art. 286 alin. (1) C. pen.
În aceeaşi perioadă (prima jumătate a lunii decembrie 1996) inculpata B.C.V. conform înţelegerii, i-a dat inculpatului P.M.G. mai multe ordine de plată în alb şi un ordin de plată completat, ştampilat şi semnat pentru a avea model de comparaţie în vederea falsificării semnăturilor şi a ştampilei.
În dimineaţa următoare, inculpata s-a întâlnit cu inculpatul P.B. şi i-a comunicat numărul de cont al D.A.F.I., care urma să fie debitat şi soldul existent, acesta completând datele primite, numărul contului care urma să fie creditat, banca beneficiarului şi suma ce urma a fi transferată (1.096.945.000 lei), după care i-a înmânat ordinul de plată inculpatei.
În aceeaşi zi, în jurul orei 10,00 – 11,00, inculpata a depus la B.R.D. – S.M.B., ordinul de plată nr. 901 din 12 decembrie 1996 prin care se dispune fraudulos transferarea sumei de 1.096.945.000 lei, din contul D.A.F.I., deschis la B.R.D. în contul nr. 4010540012 (cu parola C.L.), deschis la B.I.R. – S.M.B. Motivul plăţii înscris în document era „suma virată eronat în contul nostru", ceea ce conducea la crearea unei false aparenţe, respectiv la o plată anterioară nedatorată a titularului contului C.L. către D.A.F.I. care, sesizându-se de eroare a dispus restituirea sumei.
În ziua următoare depunerii la bancă a ordinului de plată, respectiv 13 decembrie 1996, inculpata B.C.V., s-a deplasat la B.R.D., de unde a ridicat în numele D.A.F.I. extrasele de cont pentru operaţiunile financiar bancare din ziua precedentă, exclusiv de cont aferent ordinului de plată falsificat nr. 901 din 12 decembrie 1996, iar pentru confirmarea transferului bancar a înmânat inculpatului P.B., ultimul extras de cont, restul actelor (extrase) fiind predate persoanelor abilitate din cadrul D.A.F.I.
Deoarece, la data de 17 decembrie 1996, D.A.F.I. a primit de la B.R.D. o notă contabilă şi anexele ce cuprindeau, printre altele, şi dovada achitării unui comision bancar în valoare de 25.000 lei aferent viramentului sumei de 1.096.945.000 lei în contul cu parola C.L. deschis la B.I.R. – S.M.B. (banca ce nu avea relaţii contractuale cu D.A.F.I.) s-a procedat la verificarea transferului bancar. Cu această ocazie s-a stabilit că în baza ordinului de plată nr. 901 din 12 decembrie 1996 s-a transferat suma de 1.096.945.000 lei către beneficiarul contului C.L. (cont deschis la B.I.R. – S.M.B.), operaţiunea reprezentând o plată eronat virată în contul D.A.F.I.
Din verificările registrului de evidenţă a ordinelor de plată emise de D.A.F.I. la 12 decembrie 1996, la poziţia 2, apare înscris ordinul de plată nr. 901, decontat la B.C.R. – S.M.B. către SC O. SA cu titlu de comision bancar în sumă de 463.000 lei conform facturii nr. 438 din 19 noiembrie 1996. Totodată, s-a constatat că în registru nu apare înregistrat ordinul de plată nr. 901 din 12 decembrie 1996 privind transferul sumei de 1.096.945.000 lei.
Întrucât prin acelaşi document de plată se atestă efectuarea a două operaţiuni bancare, D.A.F.I. a sesizat la 19 decembrie 1996, organele de poliţie din cadrul I.G.P. – D.C.C.E.F.
Procedându-se la expertizarea grafică a ordinului de plată în litigiu (găsit pe parcursul cercetărilor asupra inculpatului P.C.) s-a constatat că semnăturile depuse pe ordinul de plată în litigiu (nr. 901 din 12 decembrie 1996) sunt imitaţii servile ale semnăturilor autentice aparţinând martorilor I.M.F. şi P.D., iar impresiunea de ştampilă depusă pe acest document nu a fost aplicată cu ştampila autentică a D.A.F.I.
De asemenea, din declaraţia martorei S.A., referent B.R.D., care relua documentele de plată pentru D.A.F.I., a rezultat că o cunoştea pe inculpata B.C., aceasta fiind cea care, în calitate de salariat al D.A.F.I., preda sau ridica de la bancă documente bancare pentru instituţie şi că la data de 13 decembrie 1996, a ridicat de la B.R.D. extrasul de cont aferent ordinului de plată nr. 901 din 12 decembrie 1996.
La data de 13 decembrie 1996, după ce a primit extrasul de cont de la inculpata B.C., inculpatul P.M.G., i-a dat tatălui său ordinul de plată în valoare de 1.096.945.000 lei pentru a-i confirma efectuarea transferului bancar.
La data de 18 decembrie 1996, după alimentarea frauduloasă a contractului său personal cu suma de peste un miliard lei, inculpatul P.C. a dispus de suma de 90 milioane lei, astfel: 25 milioane lei au fost donaţi F.R.L., 50 milioane lei au fost donaţi P.N.L., 15 milioane lei a ridicat-o în numerar şi conform declaraţiei, i-a înmânat fiului său.
S-a constatat că insistenţa inculpatului în a i se confirma efectuarea transferului bancar, deschiderea unui cont pentru o terţă persoană şi transmiterea datelor de identitate ale contului personal a cărui parolă o schimbase (pentru a nu fi recunoscută de inculpatul P.M.G.), precum şi dispunerea de o parte a banilor transferaţi, denota existenţa unei înţelegeri între inculpaţi (tată şi fiu), care au cunoscut de unde şi în ce modalitate se va derula sustragerea banilor din contul D.A.F.I. S-a reţinut participarea inculpatului P.C. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., constând într-un ajutor material concret la transferarea frauduloasă a sumei de bani din contul D.A.F.I. prin punerea la dispoziţie a unui cont special pentru deturnarea banilor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză (declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, rapoarte de expertiză tehnico-ştiinţifică grafică, precum şi alte acte), tribunalul a reţinut că fapta inculpatei B.C.V., constând în aceea că în calitate de funcţionar al C.L.M.B. – D.A.F.I., în luna decembrie 1996, de conivenţă cu inculpatul P.M.G., a depus la B.R.D. – S.M.B., un ordin de plată (falsificat) pentru suma de 1.096.845.000 lei, în baza căruia a fost debitat ilegal contul D.A.F.I. şi creditat contul personal al inculpatului P.C. (deschis la B.I.R. – S.M.B.) cu intenţia de a-şi însuşi fără drept banii, realizează conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 248, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Cu privire la inculpaţii P.C. şi P.M.G. s-a reţinut vinovăţia pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, iar numai în sarcina inculpatului P.M.G. s-a mai stabilit vinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 792/ A din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţii B.C.V. şi P.M.G., a desfiinţat în totalitate sentinţa primei instanţe şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata B.C.V., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 286 C. pen.; art. 287 alin. (1) C. pen.; art. 291 C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpata B.C.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata B.C.V. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpaţii P.C. şi P.M.G. la câte 4 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul P.M.G. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), faţă de cei trei inculpaţi.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor B.C.V. şi P.M.G. durata arestării preventive în prezenta cauză de la 6 ianuarie 1997 la 15 ianuarie 1998.
Obligă pe cei trei inculpaţi, în solidar, către partea civilă G.C.M.B. – D.A.F.I. la plata sumei de 56.654.942 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia a fost recurată, în termen de cei trei inculpaţi, care au invocat motive de recurs, prevăzute de art. 3859 pct. 3, 10, 12, 14, 17 şi 171 C. proc. pen.
Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie nulitatea hotărârii atacate, în raport de încălcarea dispoziţiilor art. 309 C. proc. pen.
În temeiul acestui text rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.
Or, din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, lipseşte această minută.
Întocmirea minutei constituie garanţia că rezultatul judecăţii înscris în dispozitiv este expresia deliberării judecătorilor care au pronunţat hotărârea.
Dacă minuta nu se află în dosar, nu se poate verifica concordanţa dintre judecător şi dispozitivul hotărârii.
Încălcarea dispoziţiilor art. 309 C. proc. pen., atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a mai analiza motivele de recurs invocate de inculpaţi, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.C.V., P.M.G. şi P.C. împotriva deciziei penale nr. 792 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor B.C.V. şi P.C., în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3116/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3129/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
