ICCJ. Decizia nr. 3170/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3170/2005
Dosar nr. 2144/2005
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanţa, în dosarul nr. 2507/2004, în temeiul art. 455 – art. 456 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare (mandat de executare nr. 221/2003 din 17 septembrie 2003 emis de Tribunalul Braşov), formulată de condamnatul C.I.A.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Constanţa a sumei de 400.000 lei onorariu apărător din oficiu, avocat S.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul condamnat C.I.A. la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal în cuantum de 1.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că aflat în Spitalul Penitenciar Poarta Albă în executarea unei pedepse privative de libertate, condamnatul C.I.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei, motivând că este bolnav (HIV).
Judecătoria Medgidia sesizată cu soluţionarea cererii, prin sentinţa penală nr. 2750 din 26 noiembrie 2004 (dosar nr. 4837/2004) şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Constanţa, având în vedere că a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 181 din 18 aprilie 2003 a Tribunalului Braşov, nefiind competentă material.
Tribunalul Constanţa, fiind astfel investit, prin sentinţa penală nr. 32 din 19 ianuarie 2005 (dosar 2507/P/2004), a respins, ca nefondată, cererea condamnatului, arătând că afecţiunea de care suferă poate fi tratată în Spitalul Penitenciar Jilava Bucureşti, aflat în reţeaua sanitară a D.G.P.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, care a insistat asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 64/ P din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, în dosarul nr. 212/P/2005, în baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul penal declarat de condamnatul C.I.A. deţinut în Penitenciarul Spital Poarta Albă, judeţul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 32 din 19 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 2507/2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu (avocat E.S.) în sumă de 200.000 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că faţă de conţinutul raportului de expertiză medico-legală, din care a rezultat că petentul are mai multe afecţiuni printre care într-adevăr şi infecţia HIV, stadiul C 3, TBC ganglionar şi concluziile comisiei medico-legale care a arătat că bolnavul necesită supraveghere şi tratament medical ce pot fi asigurate în secţia de boli contagioase a Spitalului Penitenciar Jilava – Bucureşti, a constatat apelul nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal recurs condamnatul C.I.A., criticând-o, arătând în scris că se simte foarte slăbit, mai are 3 ani de executat din pedeapsă, că familia sa nu a aflat de boala sa incurabilă, că doreşte să mai facă nişte analize pentru a afla în ce stadiu se mai află.
Apărătorul condamnatului, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei, precum şi supunerea sa unei expertize la care să fie examinat personal.
Examinând recursul declarat de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel în mod judicios şi-a însuşit argumentele primei instanţe, considerând ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.I.A., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455, raportate la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat relevanţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se situaţia medicală a condamnatului, pe baza raportului de expertiză medico-legală cu nr. 70/ AP din 24 noiembrie 2004 întocmit de S.M.L. Constanţa, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, atât cu privire la componenţa comisiei medicale în funcţie de afecţiunile de care acesta suferă, cât şi urmare prezentării sale la S.M.L. Constanţa în data de 25 octombrie 2004, deci examenului actual şi examenului pentru boli contagioase la Spitalul Clinic de Boli Interne Constanţa la data de 28 octombrie 2004, precum şi actelor medicale.
Astfel, în concluziile raportului medico-legal s-a menţionat că în funcţie de diagnosticul „Infecţie HIV-SIDA stadiu C 3. Status post TBC ganglionar", condamnatul necesită supraveghere şi tratament medical ce pot fi asigurate în reţeaua sanitară a D.G.P. cu internare într-o secţie de boli contagioase a Spitalului Penitenciar Jilava Bucureşti.
Aşadar, solicitarea recurentului condamnat în sensul de a fi supus unei expertize la care să fie examinat personal nu poate fi avută în vedere, în condiţiile în care raportul de expertiză medico-legală întocmit atestă că expertizarea condamnatului s-a făcut şi cu examinarea personală a condamnatului, atât la comisie, cât şi într-un spital de specialitate.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ P din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ P din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3168/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 3183/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
