ICCJ. Decizia nr. 3191/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3191/2005
Dosar nr. 2148/2005
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1533 din 11 noiembrie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a respins plângerea formulată de petentul Şt.I.A., împotriva rezoluţiei nr. 369/II/2 din 30 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, ca nefondată.
Prin această rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de numita D.D. la plângerea petiţionarului Şt.I.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În motivarea sentinţei se reţine că, rezoluţia atacată, este temeinică şi legală, deoarece în cauză nu se dovedeşte că făptuitoarea a întreprins vreo acţiune, frauduloasă de inducere în eroare a petiţionarului ci aceasta a acţionat numai pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu şi deci nu e îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii reclamate.
Petiţionarul nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, cerând condamnarea făptuitoarei pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Prin Decizia penală nr. 68 din 8 februarie 2005, Tribunalul Cluj, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Şt.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 1533 din 11 noiembrie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.
În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs, după o reexaminare a probelor şi actelor dosarului a reţinut că atât organul de urmărire penală, precum şi prima instanţă, pe deplin justificat şi legal au soluţionat plângerea petentului.
Astfel, se constată că într-adevăr făptuitoarea din cauză nu l-a indus pe petiţionar în nici o eroare (acţiuni specifice infracţiunii de înşelăciune) că reclamantul Şt.I.A. a fost cel care, fără echivoc, a depus de bună voie, o cerere privind restituirea unei sume de bani.
Martorul V.V., directorul de la acea dată a SC U. SA Cluj a confirmat aceste acţiuni ale petiţionarului şi în consecinţă, întemeiat şi legal s-a reţinut că, în cauză nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, de către cea chemată în judecată, respectiv făptuitoarea D.D. şi care, prin activitatea sa şi-a îndeplinit doar atribuţiile legale de serviciu.
Astfel, prin Decizia nr. 68 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Cluj, a rămas definitivă sentinţa penală nr. 1533 din 11 noiembrie 2004 a Judecătoriei Cluj.
Petiţionarul în continuare, nemulţumit a declarat un nou recurs (al doilea) şi care prin Decizia penală nr. 171 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, a fost respins, ca inadmisibil, în raport şi de prevederile art. 416 pct. 6 C. proc. pen.
În continuare, petiţionarul declară şi împotriva deciziei penale nr. 171 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, recursul de faţă (al treilea), ce urmează a fi respins, ca inadmisibil, în baza aceluiaşi text susmenţionat, dar şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Ca atare, legislaţia procesual penală română în vigoare, neprevăzând calea de atac a recursului la recurs, petiţionarul recurent, nu poate exercita această cale, fiind în afara legii.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Şt.I.A. împotriva deciziei penale nr. 171 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3193/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
