ICCJ. Decizia nr. 3215/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3215/2005
Dosar nr. 2460/2005
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1299 din 14 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5982/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (4), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în ceea ce o priveşte pe inculpata Şt.F. şi din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.F.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a fost condamnată inculpata Şt.F. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (4), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
Potrivit art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei Şt.F., urmând să execute pedeapsa finală, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia inculpatei Şt.F., de la 21 august 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acesteia.
În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.F. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 13 alin. (1), 2, 4, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.F., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, la data de 5 octombrie 2003.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare inculpat, s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 3 august 2003, inculpatul C.F. a recrutat-o pe minora M.M., în vârstă de 14 ani şi 5 luni, cu scopul exploatării acesteia în obligarea de a practica prostituţia, profitând de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra.
În perioada 3 august 2003 – 9 august 2003, inculpata Şt.F. a găzduit-o pe minora M.M., în locuinţa sa şi sub ameninţare a obligat-o să se prostitueze pentru sume de bani pe care şi le însuşea.
Astfel, la data de 11 august 2003, partea vătămată M.M., a sesizat organele de poliţie despre faptul că, la 3 august 2003, în jurul orelor 18,00, a fost dusă de C.F. cu un taxi către locuinţa numitei Şt.F., din str. Anestinelor Bucureşti.
Pe drum, în taxi, C.F. i-a spus părţii vătămate că „o va ajuta să facă bani şi o va face femeie de produs".
Când a ajuns în locuinţa mai sus-amintită, M.M. a întâmpinat o atitudine agresivă din partea numiţilor Şt.F. şi C.F., care „au încercat să o înveţe să facă sex oral".
A doua zi, în data de 4 august 2003, Şt.F. şi C.F. au dus-o pe minora M.M. în zona Splaiul Unirii şi, sub ameninţare, au obligat-o să practice prostituţia cu diferiţi clienţi, în maşinile acestora, după ce Şt.F. discuta cu clienţii şi primea sumele de bani de la aceştia.
Şt.F. era cea care îşi însuşea sumele de bani obţinute de la clienţii cu care M.M. întreţinea relaţii sexuale, partea vătămată primea doar câte un pachet de ţigări şi mâncare, uneori.
Din întregul material probator a rezultat că Şt.F. urma să-i remită numitului C.F., suma de 200 dolari S.U.A., pentru minora M.M., pentru că în data de 3 august 2003, Şt.F. nu a avut această sumă, înţelegerea între cei doi a fost ca în fiecare zi, C.F. să primească de la sus-numita, suma de 200.000 lei, în vederea cumpărării părţii vătămate.
În final, Şt.F. nu i-a dat numitului C.F. nici un ban, iar atunci când acesta a venit după suma promisă, în data de 7 august 2003, minora a fost ascunsă de către Şt.F., în locuinţa numitei I.E. zisă „M.".
După discuţiile purtate cu C.F. şi după ce i-a promis acestuia că îi va da banii ceruţi în vederea cumpărării părţii vătămate, numita Şt.F. a mers la „M." pentru a o recupera pe M.M., minora a refuzat să se întoarcă în locuinţa inculpatei, fapt pentru care aceasta i-a dat o palmă peste faţă şi sub ameninţări a dus-o, din nou la adresa respectivă.
Din declaraţiile martorei I.E., zisă „M.", a rezultat că Şt.F. i-a propus şi acesteia să o cumpere pentru suma de 200 dolari S.U.A. pe minora M.M., în vederea practicării prostituţiei, propunerea a fost respinsă de către martoră, întrucât aceasta nu avea suma pretinsă.
Totodată, din materialul de urmărire penală, a rezultat că în perioada 3 august 2003 – 9 august 2003, minora M.M. a fost dusă de Şt.F. în zona Târgului Vitan, începând cu orele 11,00, şi era obligată să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi clienţi de la care Şt.F. obţinea sume cuprinse între 500.000 lei şi 800.000 lei.
Situaţia de fapt a rezultat din declaraţiile martorului Şt.M., dată în faza de urmărire penală şi cercetarea judecătorească şi din declaraţiile părţii vătămate date în faza de urmărire penală.
Inculpata Şt.F. a recunoscut parţial infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar inculpatul C.F. a negat săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi trafic de persoane.
Fapta inculpatului C.F., care la 3 august 2003, a recrutat-o pe minora M.M., în vârstă de 14 ani şi 5 luni, cu scopul de a o vinde inculpatei Şt.F., în vederea exploatării minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia acest inculpat a fost condamnat la 8 ani închisoare.
De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care a traficat-o pe minora M.M. cu scopul de a practica prostituţia şi profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia a fost condamnat la 8 ani închisoare.
Instanţa de fond, la individualizarea pedepsei a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, modalitatea de operare, faptul că partea vătămată era minoră, împrejurarea că inculpatul este recidivist, nu are nici o ocupaţie şi a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul C.F., în termen legal, a declarat apel, criticând sentinţa pronunţată de tribunal sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând faptul că din ansamblul probator administrat nu rezultă în mod cert vinovăţia sa, motiv pentru care a solicitat achitarea.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 264/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, obligându-l la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a reţinut în considerente că toate susţinerile apelantului inculpat C.F. nu îşi găsesc nici un suport în materialul probator administrat în cauză, ci dimpotrivă, din lucrările dosarului rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului cu privire la obligarea minorei M.M. de a practica prostituţia.
Inculpatul a formulat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând casarea ei şi, pe fond, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât este nevinovat, tot dosarul, fiind în fapt rezultatul „răzbunării concubinei sale".
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat şi verificând-o, din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de organele de poliţie, declaraţiile părţii vătămate M.M. rezultă cu certitudine că, în perioada 3 august - 9 august 2003, inculpaţii C.F. şi Şt.F. au dus-o pe minoră în zona Splaiul Unirii şi prin ameninţări, au obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi clienţi.
De asemenea, coroborând aceste declaraţii cu depoziţiile martorilor I.E. zisă „M." şi ale lui Şt.M. reiese fără putinţă de tăgadă că inculpata Şt.F. i-a propus să o cumpere pe partea vătămată pentru suma de 200 dolari S.U.A., dar martora I.E. a refuzat neavând suma pretinsă. Mai mult, inculpata Şt.F. urma să-i remită recurentului C.F. suma de 200 dolari S.U.A. pentru minora M.M., iar pentru că în data de 3 august 2003 Şt.F. nu avut această sumă, înţelegerea între cei doi a fost ca, în fiecare zi, C.F. să primească suma de 200.000 lei de la sus-numita, în vederea cumpărării părţii vătămate.
Astfel, în cauză se remarcă în mod evident vinovăţia inculpatului C.F. cu privire la faptele reţinute în sarcină, respectiv recrutarea minorei M.M. în scopul exploatării acesteia, precum şi traficarea acesteia în scopul de a o sili să practice prostituţia şi profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi, prin urmare, instanţa de fond şi apoi cea de control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului în concordanţă cu întreg ansamblul material probator administrat, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea, corectă.
Toate apărările formulate oral în susţinerea recursului inculpatului nu-şi găsesc nici un fundament în materialul probator administrat în cauză, astfel că nu pot fi reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi deci hotărârile pronunţate anterior sunt temeinice şi legale.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpatul C.F., ca nefondat, şi-l va obliga pe acesta, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 264/ A din 5 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3216/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
