ICCJ. Decizia nr. 3247/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 431, pronunțată la 20 mai 2004, în dosarul penal nr. 8575/2003, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe inculpatul F.G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 la pedeapsa de 5 luni închisoare.
Au mai fost condamnați inculpații M.V. și A.O.P. ambii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2002 la câte o pedeapsă de 5 luni închisoare fiecare.
în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2001 s-au constatat grațiate în întregime pedepsele aplicate inculpaților .
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2001 privind revocarea grațierii.
în baza dispozițiilor art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații M.V. și A.O.P. să plătească către stat câte 1.500.000 lei fiecare cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul F.G.I., suma de 1.900.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu care va fi plătită către Baroul de Avocați Iași, din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut următoarea situație de fapt:
în noaptea de 15 octombrie 2001, inculpatul A.O., de serviciu la punctul de frontieră Sculeni, cunoscându-se cu L.I.D., la rugămintea acestuia a permis trecerea frontierei dinspre Republica Moldova a inculpatului F.G.I., care nu avea pașaport, cu ajutorul inculpatului M.V.
Situația de fapt și vinovăția au rezultat din probele administrate cu: înscrisuri, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procese-verbale, registre.
Instanța a încadrat în drept faptele inculpaților în infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei din România (în Republica Moldova), prevăzută și pedepsită de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, pentru inculpatul F.I.I. și în complicitate la această infracțiune pentru ceilalți doi inculpați M.V. și A.O.
Din punct de vedere al competenței materiale, având în vedere legea polițistului, militarii activi până la 24 august 2002, trecuți în rezervă până la acea dată, dar care și-au păstrat calitatea de polițiști conform unei ierarhizări, sunt judecați de instanțe civile, conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002. Foștii subofițeri se judecă de o instanță ierarhic superioară tribunalului (în raza căruia s-a săvârșit fapta).
Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia penală nr. 449 pronunțată la 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților și i-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
împotriva acestei decizii, inculpații au declarat, în termen legal, recursuri, considerând că s-a comis o gravă eroare de fapt [(art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] și s-a aplicat greșit legea [(art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].
Au solicitat achitarea pentru inexistența infracțiunilor și eventual, în cel mai rău caz, sancționarea administrativă urmare a reținerii art. 181C. proc. pen., respectiv a lipsei pericolului social.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile atacate în raport de criticile exprimate și potrivit probelor administrate, constată că recursurile sunt nefondate.
în cauză s-au respectat dispozițiile legale privind competența potrivit noilor reglementări, situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect reținute conform probelor administrate, așa cum rezultă din motivarea sentinței, pe care curtea și-o însușește.
Dat fiind contextul real în care s-au petrecut faptele, respectiv: trecerea se făcea între România și Moldova, într-o perioadă era posibilă doar cu prezentarea buletinului de identitate; cei ce avea viză nu avea permis de conducere, cel cu permis de conducere nu avea viză; comportarea anterioară fusese bună; mobilul era de ordin afectiv etc., instanța, în mod corect, s-a orientat spre pedepse cu un cuantum foarte redus.
Hotărârile fiind legale și temeinice, iar recursurile nefondate, urmează a fi respinse în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenții au suportat cheltuielile judiciare către stat [(art. 191 și art. 192 C. proc. pen.)].
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3236/2005. Penal → |
|---|
