ICCJ. Decizia nr. 3226/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1285/ P din 6 iulie 2004 la Curtea de Apel Galați, petiționarii V.L. și D.I. au criticat ca fiind nelegală și netemeinică, rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 761/II/2 din 23 iunie 2004 pentru faptul că rezoluția atacată este motivată succint "vizând câte o singură frază pentru fiecare infracțiune", astfel încât nu rezultă aspectele care au convins organele de urmărire penală să dea această soluție.
Au mai arătat petiționarii că sunt proprietari ai unei părți din terenul ocupat abuziv de SC D. SA, societate care nu a făcut niciodată dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Certificatul de atestare al dreptului de proprietate MO 0638 emis de MAA pentru SC A. SA Focșani, care privește suprafața de 16,6 ha teren, lipsind în continuare planurile pentru terenurile improcesate, care privesc numai suprafețele aferente incintei, pentru că dispozițiile H.G. nr. 834/1991 au vizat numai aceste categorii de terenuri.
Protocolul încheiat, la 19 mai 1995, nu face dovada dreptului de proprietate al acesteia pentru că nu individualizează terenurile care au făcut obiectul transferului.
Se transmit în acest protocol acțiuni, nu terenuri, întrucât acestea nu au fost proprietatea SC A. SA, fiind imperativ necesar ca acestea să fi fost predate la A.D.S.
SC D. SA, susține că terenul intimaților face parte din cele 92 ha teren, pentru care nu are nici un titlu de proprietate.
întocmirea de acte între intimatul F.V.H., fost director la SC A. SA Focșani și SC D. SA Cotești nu are nici o relevanță față de puterea imperativă a dispozițiilor Legii nr. 1/2000, acestea fiind doar acte menite să acopere o predare primire fictivă de natură a face necesară o cercetare penală aprofundată.
Posesia de bună credință nu valorează titlu de proprietate în materie imobiliară, cu excepția situației în care nici una dintre părți nu poate produce un titlu.
întrucât părțile litigante au titluri de proprietate ce provin de la autori diferiți, din compararea a însăși titlurilor acestor autori, rezultă că autorii intimaților au un drept preferabil.
Mai invederează că autorii lor au fost adevărații proprietari ai terenurilor, sunt înregistrați ca atare în registrele agricole, iar SC D. SA pretinde că l-a dobândit ca efect al preluării de la SC A. SA Focșani, care le-ar fi avut de la statul român, care nu a avut calitatea de adevărat proprietar al imobilului și în consecință nici posibilitatea de a-l înstrăina în mod valabil.
în privința autorității înscrierii în cartea funciară a actului de proprietate al SC D. SA, nu prezintă relevanță, întrucât beneficiul preferinței celui care și-a înscris primul titlu de proprietate în cartea funciară, exista în cazul titlurilor de proprietate care provin de la același autor. înscrierea frauduloasă a proprietății este fapta penală care ar trebui sancționată.
Motivele care atrag nelegalitatea susținerilor SC D. SA vizează:
- faptul că în prezent SC D. SA are ca asociat principal și administrator pe F.V.H.;
- aceeași persoană a fost și director și președinte al Consiliului de Administrație al SC A. SA, la data protocolului din 19 mai 1995;
Protocolul prevede:
- o diminuare a capitalului social al SC A. SA Focșani și o majorare a capitalului SC D. SA Cotești, pentru acțiunile transmise;
- nu conține nici o transmisiune de terenuri din proprietatea primei societăți la cea de-a doua societate.
Au solicitat admiterea plângerii formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 2781pct. 8 lit. c) C. proc. pen., să se desființeze rezoluția din 23 iunie 2004 și, întrucât există suficiente probe pentru judecarea cauzei să se rețină cauza spre rejudecare în primă instanță.
în subsidiar, în baza dispozițiilor art. 2781pct. 8 lit. b) C. proc. pen., sau solicitat să fie desființată rezoluția din 23 iunie 2004 și să fie trimisă cauza parchetului pentru completarea urmării penale și în vederea soluționării cererilor formulate de petenți.
S-a invocat nulitatea rezoluției din 21 noiembrie 2003 învederându-se că a fost dată de către un procuror care s-a mai pronunțat în această cauză și, din acest punct de vedere acesta trebuia să se abțină și nulitatea celei a doua rezoluții de infirmare a plângerii pe care petenții nu au făcut-o pentru că prima rezoluție nu le-a fost comunicată, deși parchetul a spus că există dovezi de comunicare a primei rezoluții.
în a doua rezoluție, din patru învinuiți se mai rețin doar trei. Și din acest punct de vedere s-a invocat nulitatea rezoluției din 23 iunie 2004.
Apărătorul petenților a solicitat trimiterea cauzei spre soluționare la parchet și pentru a se continua cercetările; pentru a fi audiați toți învinuiții împotriva cărora a fost formulată plângerea întrucât în cauză nu au fost luate declarații celor două învinuite T.R. și D.V.
S-a mai precizat că la începutul anului 1990 Trustul I.A.S. Focșani, a preluat întregul patrimoniu al întreprinderii A. Focșani. Urmare a desființării Trustului I.A.S. Vrancea, la data de 1 mai 1991 întreprinderea A. Focșani s-a transformat în societate comercială pe acțiuni SC A. SA, iar urmare a concursului, postul de director a fost ocupat de F.V.H.
După apariția Legii nr. 58/1991 consiliul de administrație a decis declanșarea procedurilor de privatizare care s-au materializat, la data de 17 decembrie 1992, prin încheierea cu A.N.P. a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. în capitalul social al SC A. a fost inclus, printre altele și teren arabil în suprafață de 790 ha evaluat de o societate aleasă prin licitație și, în funcție de valoarea stabilită; s-a convenit prețul. Ulterior s-a procedat conform dispozițiilor legale de către notarul T.R. care a făcut actele ce îi reveneau în sarcină și intimata D.V., judecător la B.P.I. de la judecătorie.
Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 102/ F din 25 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.L. și D.I. împotriva rezoluției dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 761/II/2/2004 din 23 iunie 2004 dată în dosarul nr. 154/P/2003 privind pe intimații F.V.H., D.V., T.R. și D.C. De asemenea, a menținut rezoluția atacată și i-a obligat pe petiționari la plata sumei de câte un milion lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că deși petenții au formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., privind intimații F.V.H. și D.C., nu au precizat care sunt faptele pe care se presupune că le-ar fi săvârșit aceștia și nici n-au arătat motivele pentru care soluția împotriva căreia au formulat plângere este nelegală.
A mai reținut că în anul 1995 A.G.A. a hotărât divizarea SC A. SA în patru societăți distincte, una dintre acestea fiind SCD., iar urmare a divizării, a fost împărțit conform protocolului, și capitalul social al SCA. SA.
De asemenea, instanța a apreciat că motivarea rezoluției este amplă și convingătoare, contrar susținerilor petiționarilor și că se sprijină pe analiza și coroborarea probatoriului administrat în cauză din oficiu și la cererea petiționarilor.
în cuprinsul considerentelor s-a apreciat că rezoluția atacată a fost just motivată reținându-se situația de fapt, care a rezultat din probatoriul administrat și anume, că potrivit dispozițiilor Decretului Lege nr. 30/1990 și ale H.G. nr. 115/1990 la începutul anului 1990 Trustul I.A.S. Focșani a preluat întregul patrimoniu al întreprinderii A. Focșani, iar la data de 1 mai 1991 Trustul I.A.S. Vrancea a fost desființat. în cadrul noii societăți comerciale SC A. SA Focșani postul de director a fost ocupat prin concurs de intimatul F.V.H.
întrucât Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societății comerciale a intrat în vigoare, a declanșat procedurile pentru privatizarea SC A. SA, urmare a hotărârii Consiliului de Administrație a acestei societăți după ce a fost evaluat patrimoniul societății de către SC E. SA București, iar prin A.N.P. s-a pus în discuție protocolul privind negocierea vânzării-cumpărării acțiunilor SCA. SA.
Pe parcursul desfășurării procesului de privatizare, actele au fost încheiate de către notarul public T.R., iar transcrierea acestora la B.P.I. din cadrul Judecătoriei Focșani s-a efectuat de către judecătoarea D.V.
în capitalul social al SCA. SA au fost incluse și terenuri arabile în suprafață totală de 790 ha, care au făcut, de asemenea, obiectul evaluării efectuate de SC E. SA.
în anul 1994, în urma hotărârii adoptate de AGA, SC E. SA Urechești s-a divizat constituindu-se o nouă societate, respectiv SC A. SA Urechești.
Terenurile dobândite ca urmare a noii divizări la O. Vrancea, iar actele notariale au fost încheiate de făptuitoarea T.R., iar transcrierea în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni la Judecătoria Focșani a fost efectuată de făptuitoarea D.V.
Deși în 13 martie 2003, inspectorii din cadrul C.C.P.M. au întocmit o notă înregistrată sub nr. 7/397/2003 în care se reține că introducerea terenurilor agricole în capitalul social al SC V. SA Focșani, SC A. SA Urechești, SC E. SA Urechești, SC A.C. SA Focșani, SC A. SA Droga și SC D. SA Cotești, precum și privatizarea acestor societăți s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, urmare a cercetărilor efectuate s-a reținut că preluarea fostei Gospodării de partid s-a făcut potrivit dispozițiilor legale prin inventarierea bunurilor efectuată de o comisie mixtă desemnată de Trustul I.A.S. Focșani și întreprinderea A. Focșani.
De asemenea, s-a constatat că stabilirea prețului în cuantum de 105.360.000 lei s-a făcut în urma evaluării efectuate de societatea comercială care a câștigat licitația organizată de A.N.P., preț rezultat din negocierile purtate potrivit dispozițiilor înscrise în art. 9 și art. 15 ale H.G. nr. 264/1992.
în ce privește suprafețele de 118 ha pădure, 3 ha luciu de apă, 24 ha drumuri și 4 ha fâneață, care în urma notei de control emisă de Curtea de Conturi - D.C.F.P.S. ce infirma faptul că ar fi fost cuprinse în evidența contabilă, s-au dovedit ulterior că toate aceste suprafețe au fost evidențiate în actele încheiate cu ocazia privatizării fiind înregistrate la O. Vrancea.
Prin sentința civilă nr. 422 din 23 iulie 1995 a Judecătoriei sector 4 București s-a reținut că preluarea de către SC A. SA a activului format din hotel și restaurant s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Curtea de Apel Galați, analizând actele dosarului a apreciat că nu se verifică existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. și că, în mod corect, s-a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice nu există, întrucât din actele premergătoare ale cauzei, nu rezultă aceste elemente. De asemenea, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen., aceeași instanță, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, nu reiese că făptuitorii ar fi întocmit documente în fals sau că au folosit înscrisuri false și întrucât petiționarii nu au solicitat alte probe în dovedirea susținerilor făcute, a dispus în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate.
Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată petiționarii, în termen legal, au declarat recurs reiterând motivele susținute în fața instanței de fond și depunând un amplu memoriu însoțit de numeroase acte, precum și note de concluzii în susținerea recursurilor formulate. Au solicitat prin apărătorul ales, admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și precizată și drept consecință desființarea rezoluțiilor date în 21 noiembrie 2003 și 23 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. în subsidiar, în baza art. 2781pct. 8 lit. b) C. proc. pen., au solicitat trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru completarea urmăririi penale, întrucât soluționarea acestei faze a procesului penal este incompletă.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs invocate și analizând întreg materialul probator administrat în cauză, înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că plângerea formulată de petiționari este neîntemeiată, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen., este legală și temeinică.
Astfel, atât actele notariale întocmite de făptuitoarea, notar public T.R., precum și transcrierea efectuată în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni la Judecătoria Focșani de către făptuitoarea judecător delegat D.V., s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, nefiind indicii care să conducă la concluzia că făptuitoarele nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și prin aceasta au cauzat o tulburare bunului mers al unei societăți sau o pagubă patrimoniului acesteia. De aceea, în mod corect s-a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., nu există.
De asemenea, se constată că din actele și lucrările premergătoare efectuate de organul de cercetare penală nu s-au desprins aspecte certe și concludente care să poată constitui temeiuri pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și art. 291 C. pen. și deci, în mod just și corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Toate criticile petiționarilor vizează mai mult aspecte de ordin civil, mai exact țin de domeniul proprietății funciare reglementată prin legi speciale și de strictă aplicare. Ei tind să-și rezolve pe calea dreptului penal litigiul cu privire la proprietatea funciară ce nu se poate soluționa decât prin procedura contencios-administrativă.
Cât privește criticile petiționarilor referitoare la faptul că plângerea formulată de aceștia a fost analizată și instrumentată de același procuror P.I., inițial procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, ce a fost ulterior promovat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și că, în opinia lor, se aplică prin asimilare dispozițiile art. 47 alin. (1) C. proc. pen., fiind "cel mai clasic caz de incompatibilitate" în ceea ce privește judecătorul, nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile art. 47 alin. (1) C. proc. pen., sunt de strictă aplicare și nu pot fi extinse și la magistratul procuror.
Astfel, textul invocat, prin însăși denumirea sa marginală se referă strict la "judecătorul care s-a pronunțat anterior" respectiv "care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o instanță superioară, sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs".
Pentru considerentele arătate, s-a văzut că petiționarii nu au solicitat și alte probe în dovedirea susținerilor făcute pe baza materialului probator administrat în cauză, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii V.L. și D.I. împotriva sentinței penale nr. 102/ F din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, care este legală și temeinică și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., i-a obligat pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 3235/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3220/2005. Penal → |
---|