ICCJ. Decizia nr. 3235/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 181 din 25 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 7704/P/2003, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul N.R.C. din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul N.R.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
în baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata arestului preventiv de la 20 octombrie 2003 la 28 ianuarie 2004.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă T.N.M., prin reprezentantul legal T.M.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 18 octombrie 2003, în jurul orelor 20,30, partea vătămată T.N.M., în vârstă de 14 ani, a mers la discoteca din comuna Sopot, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.R.C. și cu martorul C.M.M.
La închiderea discotecii, în jurul orelor 22,30, inculpatul i-a propus părții vătămate să o conducă cu autoturismul până la domiciliul bunicii sale, cu cei doi mergând și C.M.M.
în momentul în care au ajuns cu autoturismul în dreptul imobilului respectiv, inculpatul nu a mai oprit și s-a deplasat în continuare, până la ieșirea din satul Pietroaia, după care a oprit pentru ca martorul C.M.M. să coboare din autoturism.
Apoi, partea vătămată și inculpatul și-au continuat drumul până în satul Urdinița, unde au întreținut raport sexual pe bancheta din spate a mașinii.
Martorul C.M.M. s-a deplasat pe jos până la locul unde se afla autoturismul și a constatat, în momentul în care a ajuns lângă acesta, că partea vătămată se îmbrăca.
Totodată, s-a mai reținut că atunci când au ajuns cu autoturismul în dreptul locuinței bunicilor părții vătămate, inculpatul a refuzat să oprească și, și-a continuat drumul până la domiciliul său, în comuna Brabova, unde părțile au mai întreținut un raport sexual.
Prima instanță a constatat că inculpatul a întreținut două raporturi sexuale cu partea vătămată T.N.M., însă a apreciat că faptele s-au petrecut cu acordul acesteia. Pentru acest motiv a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de viol în formă continuată, în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, în cauză s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că inculpatul nu a oprit autoturismul la locuința bunicilor părții vătămate, pentru ca aceasta să coboare, nici în timpul deplasării spre satul Urdinița și nici la întoarcere.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.
Parchetul a apreciat că prima instanță a evaluat greșit probele administrate în cauză, dispunând în mod nelegal, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de viol în formă continuată în infracțiunea de act sexual cu un minor în formă continuată, întrucât cele două acte sexuale au fost realizate prin constrângerea părții vătămate.
Totodată, hotărârea instanței de fond a fost criticată sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., faptele săvârșite de acesta prezentând un grad sporit de pericol social.
Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri în sarcina sa a infracțiunii prevăzute de art. 189 C. pen., atâta timp cât s-a apreciat că actele sexuale s-au realizat cu acceptul părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 505 din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul N.R.C. împotriva sentinței penale nr. 181 din 25 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 7704/2003.
A fost desființată parțial sentința, numai sub aspectul laturii penale a cauzei.
A fost înlăturată schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost înlăturate pedepsele aplicate.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., și art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 181alin. ultim C. pen., raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 10.000.000 lei.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în prezenta cauză de la 20 octombrie 2003 la 28 ianuarie 2004.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt incompletă și în neconcordanță cu probele administrate.
Astfel, nu s-a dat nici o explicație existenței leziunilor părții vătămate și nu au fost analizate declarațiile martorului C.M.M., deși acestea concordă pe deplin cu cele pe care partea vătămată le-a dat la urmărirea penală.
Revenirea părții vătămate asupra declarațiilor inițiale a fost apreciată ca fiind irelevantă.
Pretinsa stare de prietenie ce ar fi existat din urmă cu circa 6 luni, între partea vătămată și inculpat nu a fost confirmată nici de mama ori de bunica acesteia și nici măcar de inculpat care, a declarat constant că o cunoștea pe partea vătămată doar din vedere.
Ținând cont și de faptul că în mașina inculpatului nu s-au găsit urme care să ateste că s-ar fi vărsat o sticlă de lichior (partea vătămată susținând în fața instanței că acesta ar fi fost motivul pentru care a fost lovită de inculpat), concluzia la care a ajuns instanța de apel a fost aceea că partea vătămată a fost lovită tocmai pentru a i se înfrânge orice reacție în legătură cu actele sexuale.
Totodată, instanța de apel a mai constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt paradoxală, în sensul că, pe de o parte a stabilit că raporturile sexuale au avut loc cu consimțământul părții vătămate, iar pe de altă parte a reținut totuși, lipsirea de libertate, deci o înfrângere a voinței părții vătămate și o limitare a libertății sale de mișcare.
Pentru aceste motive, instanța de apel a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal.
Având în vedere că pe parcursul judecării apelului a intervenit căsătoria între partea vătămată și inculpat, Curtea de Apel Craiova a apreciat că, în interesul ocrotirii familiei la constituirea căreia partea vătămată a consimțit liber, se impune aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 181C. pen., faptele nemaiprezentând, față de noua situație ivită, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
împotriva deciziei penale nr. 505 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., susținând că, în mod netemeinic instanța de apel a apreciat că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
în seara zilei de 18 octombrie 2003, partea vătămată T.N.M., în vârstă de 14 ani, a mers la discoteca din comuna Sopot, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.R.C. și martorul C.M.M., pe care-i cunoștea din vedere.
La închiderea discotecii, inculpatul i-a propus părții vătămate să o conducă cu autoturismul până la domiciliul bunicii sale. Când au ajuns în dreptul acestui imobil, inculpatul a refuzat să oprească autoturismul, conducând până la ieșirea din satul Pietroasa, loc unde a coborât martorul C.M.M. Apoi inculpatul și-a continuat deplasarea până la ieșirea din satul Urdinița.
Pe tot acest parcurs, partea vătămată i-a cerut inculpatului să oprească autoturismul, însă acesta a refuzat. La scurt timp, la ieșirea din satul Urdinița, inculpatul i-a propus părții vătămate să întrețină raport sexual.
în momentul în care inculpatul a oprit autoturismul, partea vătămată a coborât și a fugit, însă inculpatul a prins-o, forțând-o să întrețină raport sexual, pe bancheta din spate a mașinii.
După ce a întreținut raport sexual, partea vătămată a încercat din nou să fugă, însă a fost prinsă de inculpat, care a lovit-o peste față și peste picioare cu o bâtă de basse-ball.
Apoi, inculpatul a dus-o pe partea vătămată la locuința sa unde a constrâns-o, prin amenințare cu cuțitul, să întrețină din nou raport sexual.
Conform raportului de constatare medico-legală, partea vătămată a prezentat o deflorare recentă completă, leziunile traumatice de la nivelul coapselor și genunchiului, putând fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. S-a apreciat că topografia leziunilor pledează pentru un raport sexual prin constrângere fizică.
Infracțiunile săvârșite de inculpat sunt deosebit de grave, fiind sancționate de legiuitor cu pedepse foarte aspre (7 la 15 ani, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. proc. pen. și 10 la 25 ani, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.).
în cursul procesului penal, inculpatul a avut o poziție oscilantă, deși din probele administrate a rezultat cu certitudine vinovăția sa.
Inculpatul a încercat să inducă în eroare instanța de judecată, susținând că actele sexuale au avut loc cu acordul părții vătămate, deși aceasta a prezentat leziuni care atestă faptul că inculpatul a pus-o în imposibilitatea de a-și manifesta voința, constrângerea fiind cea care a determinat consumarea raporturilor intime.
Astfel, dacă pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a reținut-o pe partea vătămată T.N.M., contrar voinței acesteia în autoturismul proprietate personală, și că a întreținut cu aceasta raport sexual prin constrângere atât în autoturism cât și la domiciliul său, cu ocazia judecării cauzei și-a schimbat poziția, negând în totalitate actele de constrângere și violență fizică exercitate asupra acesteia sau dând o altă motivație acțiunilor sale. Semnificativă în acest sens este explicația pe care inculpatul a dat-o acțiunii sale de a o lovi pe partea vătămată cu bâta de base-ball și anume: "pentru că a vărsat o sticlă de bere pe bancheta mașinii".
Ținând seama de toate aceste împrejurări, înalta Curte constată că instanța de apel, chiar și în condițiile în care între părți a intervenit căsătoria, încheiată la data de 3 noiembrie 2004 în comuna Brabova, județul Dolj, în mod greșit a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 181C. pen.
Instanța de apel nu a ținut seama de modul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, asupra unei minore, în vârstă de 14 ani, împotriva căreia a exercitat acte de violență pentru a-i înfrânge rezistența, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Date fiind momentul și condițiile în care a intervenit această căsătorie, înalta Curte apreciază că ea nu se întemeiază pe acele sentimente care în mod normal, trebuie să stea la baza întemeierii unei familii și prin urmare, motivarea soluției pronunțată în apel prin prisma scopului oricărei societăți de a apăra și ocroti familia, nu se justifică.
Deși căsătoria intervenită între părți constituie o împrejurare de care instanța de judecată nu putea face abstracție, cu ocazia stabilirii sancțiunii aplicate, înalta Curte apreciază că această împrejurare trebuia și putea fi valorificată în situația aplicării unei pedepse, în operațiunea de individualizare a acesteia.
Pericolul social al faptelor trebuie apreciat în raport cu momentul consumării infracțiunilor, deoarece atunci s-a manifestat voința inculpatului de a înfrânge dispozițiile legii penale, elementele survenite ulterior acestui moment putând fi reținute doar în circumstanțiere și nicidecum ca motiv de apreciere a incidenței dispozițiilor art. 181C. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Va casa în parte decizia penală sus-menționată, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și, în rejudecare:
Va înlătura din decizia menționată dispoziția privind aplicarea față de inculpatul N.R.C. a prevederilor art. 181alin. ultim și art. 91 C. pen.
Va condamna pe inculpatul N.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), raportat la art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Va condamna pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), raportat la art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Va aplica aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Potrivit art. 38517 raportat la art. 383 alin. (2) și art. 382 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 octombrie 2003 la 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3240/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3226/2005. Penal → |
|---|
