ICCJ. Decizia nr. 3326/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3326/2005
Dosar nr. 1714/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1558 din 8 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi e), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.V. la 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, iar în baza art. 217 alin. (1) C. pen., la 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 9 septembrie 2003 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate Şt.M., N.V., N.F., N.I., Şt.C. şi G.M. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Şt.V., concubina inculpatului, împreună cu minorii N.I., N.F., N.V. şi Şt.M. au fost nevoiţi să părăsească domiciliul în care convieţuiau cu inculpatul N.V. din cauza violenţelor pe care acesta din urmă le exercita asupra lor, mutându-se în locuinţa lui Şt.C. şi G.M., mama lui Şt.V.
În noaptea de 7 septembrie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat la domiciliul lui Şt.C. şi G.M., a intrat în curtea casei, a deschis fereastra camerei unde dormeau minorii, a stropit în interior cu benzină şi a dat foc încăperii care s-a aprins, incendiul cuprinzând inclusiv pătura cu care erau acoperiţi minorii. Aceştia au fost scoşi din încăpere cu ajutorul vecinilor.
A doua zi dimineaţă inculpatul N.V. s-a deplasat din nou la domiciliul lui Şt.C., a pus două sticle cu benzină la poartă şi le-a dat foc.
Prin Decizia penală nr. 140/ A din 25 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatului N.V.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care, prin apărător a criticat hotărârile pronunţate pentru greşita individualizare a pedepselor, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. proc. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, inculpatul a comis trei infracţiuni în concurs real, între care o tentativă la omor calificat şi deosebit de grav care, potrivit art. 21 alin. (3) C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 25 ani.
Or, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru această infracţiune, sub minimul special prevăzut de lege, fără reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Prin urmare, hotărârile sunt nelegale pentru pedeapsa prea redusă, ele nu pot fi însă îndreptate în recursul inculpatului, având în vedere prevederile art. 3858 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situaţiei în propriul recurs.
Nu există nici o împrejurare care ar putea constitui circumstanţă atenuantă, favorabilă inculpatului.
În ultimul cuvânt, inculpatul recurent a susţinut că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor.
Susţinerea lui este netemeinică.
Din declaraţiile martorilor, inclusiv mama inculpatului şi ale părţilor vătămate rezultă că acesta a ameninţat cu incendierea în permanenţă, şi anterior datei la care s-au consumat faptele ce fac obiectul cauzei, acesta a mai avut tentative de incendiere a locuinţei unde avea reşedinţa concubina şi copii lor.
Inculpatul a avut o conduită nesinceră şi a susţinut că, în seara de 7 septembrie, a consumat băuturi alcoolice, a luat benzină de la un taximetrist dar nu-şi aduce aminte să fi dat foc locuinţei în care se aflau copii săi.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat, şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 9 septembrie 2003 la 27 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3311/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3330/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs → |
|---|
