ICCJ. Decizia nr. 3308/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3308/2005
Dosar nr. 5927/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 230 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Braşov, pornind de la cele două activităţi integrate în latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, de la incidenţa prevederilor art. 1091 C. pen., a condamnat inculpata minoră N.R.N., pentru comiterea în formă continuată a infracţiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 – art. 76 C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul S.C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A constatat că părţile vătămate nu s-au prevalat de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 15 C. proc. pen.
A făcut aplicaţiunea prevederilor art. 191 C. proc. pen., obligând inculpaţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
La pronunţarea acestei soluţii s-a avut în vedere că în intervalul 1 - 3 septembrie 2003, inculpata minoră, fiind încurajată şi sfătuită de concubinul ei, inculpatul S.C.G., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a smuls şi sustras prin violenţă bijuteriile a trei părţi vătămate şi a încercat să smulgă lanţul de la gâtul altei părţi vătămate, fără a reuşi să finalizeze acest lucru.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la pericolul social concret al faptelor săvârşite, la maniera de operare, la locul faptei, la aspectul că minora are perspective scăzute de reintegrare în societate, la rezultatul produs, la faptul că inculpaţii sunt la prima confruntare cu legea penală, ei regretând sincer comiterea faptelor.
Apreciindu-se că luarea unei măsuri educative nu ar fi în măsură să conducă la stoparea unei eventuale perseverenţe infracţionale, la influenţarea pozitivă a conştiinţei, caracterului şi deprinderilor minorei, s-a aplicat acesteia pentru autorat pedeapsa de 2 ani închisoare, în timp ce inculpatului S.C.G., ce nu a exercitat personal acte de violenţă asupra părţilor vătămate i s-a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, ambilor reţinându-se incidenţa circumstanţelor atenuante.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov ce o critică sub aspectul cuantumului redus al pedepselor aplicate, cât şi inculpaţii sub aspectul redozării pedepselor, a schimbării încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la tâlhărie în infracţiunea de tăinuire.
Examinând cauza, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor comise este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie, reţinând corect contribuţia diferită a participanţilor la săvârşirea faptei, tipul de intenţie cu care aceştia au acţionat, stabilind în mod corect calităţile celor doi inculpaţi, respectiv de autor în privinţa minorei şi de complice privitor la inculpatul major.
Referitor la apelul parchetului, Curtea constată că în procesul individualizării tratamentului penal nu s-au avut în vedere şi alte aspecte, cum ar fi pluralitatea de acţiuni executate în baza aceleiaşi decizii infracţionale, faptul încurajării unui minor la săvârşirea de infracţiuni, ceea ce dovedeşte periculozitatea inculpatului major, limitele speciale de pedeapsă aferente infracţiunilor comise, faptul că minora a manifestat atât în timpul şcolii cât şi în perioada în care s-a aflat la Centrul de plasament nesupunere faţă de autorităţi, tulburări de comportament.
Faţă de cele mai sus arătate, de reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., de pericolul social sporit generat de numărul actelor materiale, de succesiunea imediată a acestora, Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 316/2004, făcând aplicarea prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul parchetului şi desfiinţează sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, majorând cuantumul acestora la 2 ani şi 6 luni, respectiv 4 ani închisoare.
Se apreciază că numai aceste pedepse ar fi în măsură a-i determina pe inculpaţi să respecte din convingere exigenţele vieţii în societate, corelându-se atât cu gradul de pericol social al faptelor cât şi cu periculozitatea inculpaţilor, cu gradul lor de moralitate şi şansa de reeducare pe care ei o prezintă.
Ca o consecinţă a celor de mai sus respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, critica vizând individualizarea pedepselor, apreciindu-se că acestea sunt prea blânde în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Examinând cauza în raport de motivul invocat cât şi din oficiu constată că recursul este nefondat.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă în egală măsură atât pericolului social ridicat al faptelor comise, împrejurarea săvârşirii acestora, dar şi datelor ce caracterizează persoana inculpaţilor, astfel încât pedepsele aplicate sunt de natură a realiza eficient dispoziţiile art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 316 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, privind pe inculpaţii N.R.N. şi S.C.G.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3311/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
