ICCJ. Decizia nr. 3330/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3330/2005
Dosar nr. 1115/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 588 din 3 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul D.N. la 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă M.E.
Inculpatul a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat şi către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în seara de 19 decembrie 2003, inculpatul D.N. a acostat-o pe partea vătămată M.E. minoră de 14 ani în timp ce aceasta se afla în centrul localităţii Bereşti, jud. Galaţi.
Aflat sub influenţa alcoolului inculpatul i-a cerut minorei să întreţină cu el raporturi sexuale. Aceasta a refuzat vehement, şi-a continuat drumul, însă inculpatul a urmărit-o a prins-o de braţ şi a tras-o cu forţa înspre gardul bisericii.
Partea vătămată a reuşit să se desprindă din strânsoare şi să fugă către Liceul Paul Bujor.
În dreptul liceului, partea vătămată M.E. a apelat la ajutorul martorilor cărora le-a spus că inculpatul vrea s-o violeze.
Inculpatul a ajuns-o, a lovit-o cu pumnul în bărbie şi a tras-o pe minoră cu forţa în afara oraşului într-o stână părăsită din zona cimitirului unde prin acte de violenţă a constrâns-o la raport sexual.
Raportul de constatare medico – legală nr. 1397 din 20 decembrie 2003 întocmit în cauză a concluzionat că în secreţia vaginală a părţii vătămate s-au pus în evidenţă spermatozoizi care atestă raport sexual consumat recent şi că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au fost produse prin lovire cu mijloace contondente, posibil pumn, echimoze cervicale produse prin comprimare şi sucţiune cu gura, excoriaţii prin zgâriere.
Din raportul de constatare tehnico – ştiinţifică biologic nr. 34494 din 6 ianuarie 2004 a rezultat că pe tamponul vaginal recoltat de la partea vătămată M.E. şi pe chilotul acesteia s-au evidenţiat secreţii umane ce conţin capete de spermatozoizi şi celule epiteliale, amestecul de secreţii aparţinând grupei sanguine 01.
Raportul de expertiză medico – legală nr. 1282/ E din 8 noiembrie 2004 al Spitalului Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi – Serviciul de medicină legală a constatat că sângele recoltat de la inculpatul D.N. aparţine grupei sanguine 01 RH pozitiv.
Prin Decizia penală nr. 6/A/2005, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile inculpatului D.N. şi părţii vătămate M.E. în care părţile au apreciat că pedeapsa nu este corect individualizată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a cerut casarea hotărârilor pronunţate prin aplicarea dispoziţiilor art. 3859 pct. 10, 17, 171 şi achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar a cerut casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
Recursul nu este fondat.
Instanţele au făcut o interpretare corectă a probelor administrate în cauză şi au stabilit o stare de fapt în acord cu aceste probe.
Astfel, din actele medico – legale întocmite în cauză şi analizate de instanţe rezultă neîndoielnic că partea vătămată a fost victima unui viol la data de 19 decembrie 2003.
În tot cursul procesului inculpatul a avut o conduită nesinceră, apărându-se în sensul că nu este autorul faptelor şi n-a întâlnit-o pe partea vătămată la data menţionată.
Declaraţiile martorilor D.I., P.J.I., C.I., I.M. şi I.L. infirmă apărarea inculpatului. Aceştia l-au văzut pe inculpat în timp ce o agresa şi trăgea de partea vătămată spre locul unde s-a comis violul.
Martorele I.M. şi I.L. au arătat în mod constant că au încunoştinţat imediat părinţii părţii vătămate pe care apoi i-au însoţit la poliţie pentru a denunţa agresiunea la care inculpatul supusese partea vătămată.
Partea vătămată, de asemenea, a declarat constant că a fost constrânsă prin violenţă la raport sexual de către inculpat.
Declaraţiile ei se coroborează cu declaraţiile martorilor sus menţionaţi.
Prin urmare este cert că autorul violului asupra părţii vătămate este inculpatul.
Cât priveşte încadrarea juridică dată faptelor, aceasta este legală.
Instanţa de apel în mod temeinic a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din forma consumată în tentativă, întrucât aşa cum s-a reţinut actele medico – legale au constatat că în realitate a avut loc un raport sexual consumat.
Cât priveşte critica cu privire la pedeapsa aplicată, instanţa de apel a făcut o apreciere judicioasă a modului în care instanţa de fond a aplicat prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei şi a respins cererea inculpatului de reducere a pedepsei.
În ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţele nu s-au pronunţat asupra unor probe, probele sunt contradictorii sau compunerea instanţei a fost greşită întrucât în cursul procesului completul de judecată n-a rămas constant acelaşi, nici aceste motive nu sunt fondate.
În ce priveşte probele administrate, din examinarea hotărârilor pronunţate rezultă că a existat preocupare din partea instanţelor pentru o analiză serioasă a probelor. Au fost examinate atât probele în acuzare cât şi cele în apărarea inculpatului, ultimile fiind înlăturate temeinic motivat.
Compunerea instanţei a fost, de asemenea, legală fiind respectate dispoziţiile art. 292 C. proc. pen., în sensul că nu s-a schimbat completul de judecată după începerea dezbaterilor, cerinţa legii fiind astfel asigurată.
Nu există nici un motiv prevăzut de art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, va computa arestul preventiv din durata pedepsei şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 decembrie 2003 la 27 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 3331/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 197 Cod... → |
|---|
