ICCJ. Decizia nr. 3532/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 206/ R din 3 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.C. și G.T. împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2579/2005.
A obligat inculpații la câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut în esență următoarele:
Prin încheierea Tribunalului București, secția a II-a penală, din 23 aprilie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 2579/2005, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, privind pe inculpații I.C. și G.T.
S-a apreciat că, în speță, există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile de delapidare și spălare de bani prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, pericolul pentru ordinea publică rezultând din modul concret de săvârșire și din rezonanța socială a faptelor, cu multiple implicații economice.
Analizând materialul de urmărire penală, instanța de recurs a reținut că ambii inculpații se află în curs de cercetare penală, fiind arestați preventiv în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., măsura preventivă fiind legal dispusă de judecător.
în esență, inculpații în calitatea avută, de administrator unic la SC R. SA Onești a inculpatului G.T. și de acționar majoritar la o societate comercială care făcea parte din consorțiul acționar majoritar strategic de la SC R. SA Onești, au acționat fraudulos producând societății o pierdere de 58.342.300.000 lei reușind, prin diverse inginerii financiare, scoaterea nelegală a bunurilor și creanțelor din patrimoniul SC R. SA Onești, precum și eludarea datoriilor la bugetul statului a accizelor și taxelor încheind tranzacții comerciale prejudiciabile. Cercetările au stabilit că și pentru achiziționarea hotelului B. SRL București s-au încheiat tranzacții financiar-contabile păguboase, inculpatul I.C. folosindu-se de resursele financiare aparținând SC R. SA Onești.
Toate aceste cercetări impun probatorii complexe, atât în ceea ce privește determinarea prejudiciilor aduse societăților comerciale cât și a participației fiecăruia.
Potrivit art. 155 și urm. C. proc. pen., arestarea poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate a inculpaților sau există temeiuri noi care să o justifice.
Aceste condiții legale s-a apreciat ca fiind îndeplinite, impunându-se prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile pentru fiecare, de la 28 aprilie 2005 la 27 mai 2005.
în raport de aceste elemente, instanța de control judiciar a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive a fost dispusă cu respectarea tuturor condițiilor legale, complexitatea cauzei, prejudiciul cauzat părții civile și bugetului statului, conduita inculpaților care au negat faptele, justifică, pe deplin, propunerea formulată de parchet.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.T. fără a-l motiva.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
în raport de dispozițiile art. 3851alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.
Prin urmare, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat de inculpatul G.T. împotriva încheierii prin care Curtea de Apel București, a respins, ca nefondat, recursul declarat de același inculpat.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 3851C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva încheierii nr. 206 din 3 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1468/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3503/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3413/2005. Penal → |
|---|
