ICCJ. Decizia nr. 3503/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea ședinței publice din 15 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 3002și art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați R.V. și I.G.M., apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri.
Verificând actele dosarului se reține că, inculpatul R.V., prin sentința penală nr. 1530 din 3 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i), raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (starea de recidivă) la pedeapsa de 23 ani închisoare și la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute 23 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, având în final 25 de ani închisoare.
Inculpatul R.V. a declarat apel împotriva sentinței penale sus-menționate. Pe parcursul soluționării acestui apel, respectiv în ședința publică din 15 aprilie 2005, instanța de apel, făcând aplicarea art. 3002și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului R.V., ca de altfel și a coinculpatului I.G.M., astfel după cum se reține în încheierea de ședință de la această dată.
Nemulțumit de faptul că s-a menținut arestarea sa preventivă inculpatul R.V., a formulat în termenul legal, recursul de față, solicitând a fi judecat în continuare în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului se reține că încheierea atacată și prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului R.V. este temeinică și legală.
Astfel, neintervenind temeiuri noi și cele avute în vedere, la data arestării inculpatului recurent subzistând, dar și în raport de gravitatea deosebită a omorului calificat comis alături și de infracțiunea de tâlhărie, precum și față de statutul de recidivist al recurentului, judicios s-a apreciat că se impune în continuare, privarea de libertate a acestuia.
în consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și prevederile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3532/2005. Penal → |
|---|
