ICCJ. Decizia nr. 3561/2005. Penal. Extrădare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3561/2005
Dosar nr. 3405/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul penal nr. 821/2005, s-a respins, ca nefondată, opoziţia de extrădare.
A admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Turcia, privind pe cetăţeanul turc G.M. şi a dispus extrădarea acestuia din România în Turcia.
În baza art. 60 din Legea nr. 302/2004 a amânat extrădarea până la soluţionarea cauzelor penale pe care G.M. le are pe rolul instanţelor de judecată din România.
A menţinut arestarea provizorie preventivă a persoanei extrădabile până la predarea efectivă a acesteia, conform art. 59 din Legea nr. 302/2004.
Cheltuielile judiciare şi cele necesitate de extrădare vor fi suportate de statul român, iar onorariul interpretului de limba turcă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Cu adresa nr. 1024/II-5/2005, din 11 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis acestei instanţe cererea de extrădare nr. 2004/720 din 27 decembrie 2004, formulată de Parchetul Republican Diyarbakir, Republica Turcia, prin care se solicită extrădarea, din România, în Turcia, a numitului G.M.
Anterior, cu adresa nr. 586/II-5/2005 din 4 martie 2005, acelaşi parchet a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei sus-menţionate.
Odată cu cererea de extrădare au fost trimise actele anexe prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, respectiv copii autentice ale mandatului de arestare în lipsă, o expunere a faptelor pentru care se solicită extrădarea şi o copie a dispoziţiilor legale din Turcia, aplicabile în cauză.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că G.M. este urmărit pentru punerea în executare a mandatului de arestare nr. 2004/273, emis la 1 noiembrie 2004 de Tribunalul Penal nr. 5 din localitatea Diyarbakir, în lipsă, pentru săvârşirea infracţiunii de apartenenţă la o organizaţie teroristă, P.K.K., respectiv furnizarea de arme şi muniţii membrilor organizaţiilor teroriste şi estorcate de bani de la traficanţii de droguri în vederea finanţării organizaţiilor teroriste, prevăzute de art. 31, art. 33, art. 40, art. 59, art. 102, art. 103, art. 125 şi art. 168 C. pen. turc şi art. 1, art. 3 – art. 5 şi art. 17 din Legea antiterorism a Republicii Turcia.
Faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile constau în aceea că, împreună cu alte persoane, a plecat din localitatea natală pentru a adera la organizaţia teroristă P.K.K., în cadrul căreia a preluat numele de cod K.
Acesta s-a aflat în partea de nord a Irakului pentru instruire/antrenament în gherilă şi s-a reîntors în Turcia în anul 2000.
Activitatea sa consta în perceperea unor taxe de la traficanţii de droguri, sume care erau preluate în cadrul organizaţiei teroriste.
Potrivit informaţiilor furnizate de statul solicitant, pedeapsa maximă aplicabilă în cauză potrivit legislaţiei turceşti este de 10 ani închisoare.
Prin încheierea nr. 3/ F din 4 martie 2005, pronunţată în cauză, s-a dispus în baza art. 45 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie, pe timp de 30 zile, a cetăţeanului turc G.M., în vederea extrădării în Turcia şi ulterior, această măsură a fost prelungită, succesiv, până la 11 iunie 2005, inclusiv.
În cauză, persoana extrădabilă G.M. a formulat opoziţie la extrădare, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi extrădat, deoarece:
- cererea se referă la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice, în cuprinsul HG nr. 784/2004, privind lista persoanelor fizice şi juridice suspecte de săvârşirea sau de finanţarea actelor de terorism, nefiind menţionat numele său şi nici al organizaţiei teroriste P.K.K.;
- nu putea comite în anul 2004, în Turcia, faptele de care este acuzat, pentru că se afla încă din anul 2002, în România;
- nu are certitudinea că va avea parte de un proces echitabil în faţa instanţelor judiciare turceşti.
Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, opoziţia la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana în cauză nu este cea urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.
Sub acest aspect, opoziţia la extrădare formulată de G.M. nu este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Numele, prenumele şi celelalte date de identificare ale persoanei extrădabile identificată şi arestată preventiv provizoriu, la 4 martie 2005, în vederea extrădării, corespund datelor de identificare ale persoanei la care se referă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Turcia.
În cererea de extrădare privind pe G.M., autorităţile judiciare turceşti menţionează, printre altele, că organizaţia teroristă P.K.K. şi-a schimbat denumirea în K., iar în lista persoanelor juridice suspecte de săvârşirea sau de finanţarea actelor de terorism, aprobată prin HG nr. 784/2004 este înscris, ca atare, P.K.K. sub denumirile K.F.D.C., F.D.C.K. şi K.A.D.E.K.
În cererea de extrădare se menţionează că faptele pentru care G.M. a fost dat în urmărire au fost săvârşite începând cu luna ianuarie 1994 şi că acesta a continuat să desfăşoare activităţi similare ulterior şi în străinătate. Se menţionează, în aceeaşi cerere de extrădare, că în conformitate cu legislaţia internă din Turcia, infracţiunea pentru care este urmărit cel în cauză nu este de ordin politic, militar sau financiar, ci este o infracţiune teroristă. În fine se menţionează că de la data formulării cererii de extrădare în Turcia, în materie de terorism a apărut un concurs de legi şi că persoanei extrădabile i se va aplica legea cea mai favorabilă, reglementările de ultimă dată corespunzând normelor Uniunii Europene.
Faptele pentru care persoana extrădabilă este urmărită internaţional au corespondent şi în legislaţia penală română (Legea nr. 535/2004).
Aşa fiind, se constată îndeplinite dispoziţiile art. 26 şi art. 28 din Legea nr. 302/2004, privind dubla incriminare şi gravitatea pedepsei în legislaţia celor două state implicate în procedură.
În raport de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 302/2004 şi de situaţia sa personală G.M. nu poate fi exceptat de la extrădare. Acesta a solicitat statut de refugiu politic în România, dar nu i s-a acordat. Acesta a săvârşit infracţiuni pe teritoriul României şi a fost trimis în judecată (dosar penal nr. 4764/2004, al Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti), însă nu se constată impedimente în angajarea procedurii, din categoria celor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 302/2004, putându-se face aplicarea dispoziţiilor art. 60 din acea lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă G.M. solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării să se constate că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care reglementează publicitatea şedinţei de judecată, dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie referitoare la durata arestării preventive a unei persoane.
Sub acest aspect este criticată menţiunea din dispozitivul sentinţei prin care s-a dispus menţinerea arestării provizorii a persoanei extrădabile până la predarea efectivă, aceasta urmând să aibă loc după soluţionarea cauzelor penale aflate pe rolul instanţelor din România, durata în timp a acestora neputând fi stabilită cu certitudine.
S-a solicitat, de asemenea, a se constata incidenţa prescripţiei răspunderii penale, neîndeplinirea condiţiei dublei incriminări prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile, încălcarea dispoziţiilor art. 3 din C.E.D.O.
Pe cale de consecinţă recurentul a solicitat casarea sentinţei, respingerea cererii de extrădare şi punerea de îndată în libertate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este de esenţa recursului faptul că se declanşează un control asupra modului în care instanţa de fond a aplicat şi respectat regulile de drept material şi de drept procesual.
Pe de altă parte, dispozitivul hotărârii, parte esenţială a acesteia, reprezintă ceea ce instanţa a dispus. De aceea el trebuie să fie concis, explicit şi categoric. Ori de câte ori acesta nu se înţelege, nu este precis ori este confuz, împiedică instanţa de control judiciar să-şi exercite atribuţiile în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţate.
În cauza supusă analizei, instanţa de fond a dispus în temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 amânarea extrădării până la soluţionarea cauzelor penale pe care persoana extrădabilă le are pe rolul instanţelor de judecată din România.
Dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 privind „predarea amânată" constituie excepţia, stabilind procedura de urmat în cazul amânării extrădării, inclusiv în ceea ce priveşte arestarea provizorie a persoanei extrădabile [(art. 60 alin. (4)].
Pe de altă parte, instanţa de fond a menţinut arestarea provizorie a persoanei extrădate până la predarea efectivă conform art. 59 din aceeaşi lege. Textul invocat însă, reglementează termenul pentru predarea extrădatului atunci când nu se dispune amânarea extrădării, acesta fiind de 15 zile dacă persoana extrădabilă nu va fi preluată la data stabilită [(art. 59 alin. (5)].
În atare condiţii cum dispozitivul nu este explicit şi categoric, hotărârea instanţei de fond este supusă casării cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă în temeiul dispoziţiilor art. 38515 lit. c) C. proc. pen., nefiind rezolvat fondul cauzei.
În cadrul rejudecării instanţa, în situaţia în care va aprecia că se impune a se da eficienţă dispoziţiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 va avea în vedere procedura stabilită de legea specială privind „predarea amânată" astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 60 din aceeaşi lege.
Totodată, în cadrul rejudecării instanţa va examina şi celelalte motive de recurs invocate de persoana extrădabilă în recurs.
În temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 se va dispune prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile G.M. pe o durată de 30 zile de la data de 11 iunie 2005 la 10 iulie 2005.
În temeiul art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de persoana extrădabilă G.M. împotriva sentinţei penale nr. 55 din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează sentinţa penală atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Dispune prelungirea măsurii arestării provizorie a persoanei extrădabile G.M. pe o durată de 30 zile de la data de 11 iunie 2005 la 10 iulie 2005.
Onorariul de interpret de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 358/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
