ICCJ. Decizia nr. 3560/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3560/2005
Dosar nr. 2823/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 199 din 16 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 473/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul B.J. la 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic internaţional de droguri, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare sporită cu un an.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 3 octombrie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii O.S., O.I. şi B.J.
Investită cu soluţionarea apelurilor, secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti, la termenul din 12 aprilie 2005, constatând că procedura de citare a inculpatului Ş.H. nu a fost îndeplinită legal a hotărât amânarea cauzei la 5 mai 2005.
Având în vedere dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate, astfel că prin aceeaşi încheiere a menţinut această măsură.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B.J., care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând în esenţă că, nu a săvârşit infracţiunile pentru care este învinuit şi că dată fiind durata arestării preventive se impune revocarea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei se constată că măsura arestării preventive a fost luată având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, cu respectarea dispoziţiilor art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Pe de altă parte, fără a fi înfrântă prezumţia de nevinovăţie, se are în vedere că prin hotărârea supusă apelului, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa de apel a menţinut măsura arestării preventive, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Aşa fiind, recursul urmează a fi considerat nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) va fi respins ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.J. împotriva încheierii din 12 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1111/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3561/2005. Penal. Extrădare. Recurs → |
|---|
