ICCJ. Decizia nr. 358/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 358/2005
Dosar nr. 5073/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.G., la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14, ale art. 346 C. proc. pen. şi cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.C., suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 9 aprilie 1997, inculpatul, cunoscând că S.E., femei în vârstă de 80 de ani, locuieşte singură, după ce a consumat alcool, s-a înarmat cu o rangă metalică, a intrat în curtea casei, a înlăturat zăvorul uşii de acces în locuinţă şi astfel a pătruns în camera unde se găsea femeia speriată de zgomote, S.E. s-a trezit şi la vederea inculpatului şi încercarea acestuia de a întreţine cu ea relaţii sexuale, i-a oferit suma de 25.000 lei aflată sub pernă.
Dorin însă să ia mai mulţi bani, inculpatul a rupt cablul telefonic, a târât femeia într-o altă cameră a locuinţei şi după ce i-a legat mâinile cu un batic şi a trântit-o la podea, căutând într-un şifonier, a luat 30 prosoape din frotir, 20 prosoape din pânză, o lenjerie pentru pat, 4 cămăşi, 2 fuste, o pereche de pantofi, un pulover, o mochetă, toate aceste bunuri şi un radio găsit într-o altă încăpere, el punându-le în două sacoşe cu care venise, după aceste momente el părăsind casa.
Ajuns în municipiul Tecuci, inculpatul a vândut bunurile şi, ulterior, a dispărut de la domiciliu, el fiind dat în urmărire generală la 7 martie 2002.
Actul medico-legal a reţinut că S.E. a suferit leziuni pentru a căror vindecare erau necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel la data de 5 iunie 2004.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 284 din 17 august 2004 a respins, ca tardiv formulat, apelul.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de apel a reţinut că în cauză inculpatul a declarat apel peste termen odată ce a fost încarcerat la 6 martie 2004, când de altfel i s-a adus la cunoştinţă şi mandatul de executare a pedepsei nr. 602/2003 emis în baza sentinţei penale nr. 363 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui.
Împotriva hotărârii pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, el nefiind vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., instanţa, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei.
Raportând la cauză această dispoziţie procedural penală, se reţine că inculpatul a fost încarcerat în baza mandatului de executare nr. 602/2003, la data de 6 martie 2004, el fiind depus în Penitenciarul Codlea (adresa nr. 3719 din 19 martie 2004 a I.P.J. Covasna).
Conform art. 365 C. proc. pen., partea care a lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare poate declara apel şi peste termen (acela de 10 zile), dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei.
În cauză, despre existenţa mandatului de executare, inculpatul a luat cunoştinţă la 6 martie 2004, el declarând apel la 5 iunie 2004.
Pentru că inculpatul, imediat după săvârşirea faptelor s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii, sentinţa penală nr. 363 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui i-a fost comunicată la domiciliu la 7 noiembrie 2003 şi, totodată, s-a procedat şi la afişarea acesteia la Consiliul Local Tutova, judeţul Galaţi.
În consecinţă, hotărârea instanţei de apel fiind temeinică şi legală, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 284 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3561/2005. Penal. Extrădare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3586/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
