ICCJ. Decizia nr. 3586/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3586/2005
Dosar nr. 2602/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 14 ianuarie 2005, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul S.I., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. b), art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1196/1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 23 iunie 2000, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa din cauză, în total inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost deduse perioadele de prevenţie de la 19 octombrie 1999 la 2 noiembrie 1999 şi de la 25 mai 2004 la zi, menţinând starea de arest preventiv.
Inculpatul a fost obligat la 14.315.590 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare către C.A.S. Galaţi, luând act că partea vătămată S.I. nu s-a constituit parte civilă.
Asemenea, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul S.I. este tatăl părţii vătămate S.I. şi locuiesc în, jud. Galaţi.
La data de 8 februarie 2004, partea vătămată I.I. a avut un conflict cu mama sa, pe care a lovit-o cu palmele şi cu o scândură.
Fiind anunţat de fiul său S.R., inculpatul a mers la locuinţa părţii vătămate şi cu un cuţit i-a aplicat acesteia o lovitură în zona abdomenului.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul jud. Galaţi cu diagnosticul plagă înjunghiată abdominală penetrantă, perforantă cu plăgi multiple intestinale şi mezenterice, aplicându-se tratament medico-chirurgical.
Potrivit certificatului medico-legal, leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu un corp ascuţit, necesită 25-30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus victimei în primejdie viaţa.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe de o parte, pentru greşita reţinere că el a comis fapta, aceasta fiind săvârşită de fiul său S.R. iar, pe de altă parte, pentru menţinerea condiţiilor legitimei apărări ori a scuzei provocării şi, în cele din urmă, pentru greşita încadrare juridică, fapta realizând conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 182 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 135 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului şi, desfiinţând în parte hotărârea atacată, în rejudecare a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., menţinând pedeapsa aplicată şi dispoziţiile referitoare la revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării, în final, a pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost reduse despăgubirile civile pentru cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, de la 14.315.590 lei la 7.157.795 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat susţinând, prin apărător, ca şi în prezenta cale de atac, că nu el este autorul faptei ci fiul său S.R., că încadrarea juridică reţinută este greşită, iar prin motivele scrise personal invocând greşita revocare a suspendării executării pedepsei, impunându-se contopirea acelei pedepse cu cea aplicată în prezenta cauză şi greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susţinut pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, 17, 171 şi 14 C. proc. pen., este nefondat.
Probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii susţin fără echivoc săvârşirea faptei de către inculpat precum şi vinovăţia acestuia.
Declaraţiile martorilor S.V., S.M. şi S.C. din care rezultă că au perceput nemijlocit faptul lovirii părţii vătămate cu cuţitul de către inculpat, se coroborează cu declaraţiile acestuia din urmă date atât în faţa procurorului cât şi a instanţei cu prilejul audierii în vederea soluţionării propunerii de arestare preventivă şi mai apoi a executării judecătoreşti, precum şi cu declaraţiile părţii vătămate, date în cele două faze ale procesului penal.
Versiunea lovirii părţii vătămate de către un alt fiu al inculpatului, S.R., handicapat, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nefiind susţinută nici de către inculpat prin declaraţiile date în cursul procesului, nici de către partea vătămată, ci doar de martorul S.O., declaraţie exploatată în susţinerea apărării inculpatului.
Încadrarea juridică reţinută este legală.
Lovirea victimei cu un cuţit în zona abdominală, în condiţiile descrise prin actul medico-legal, exteriorizează, sub aspect subiectiv, vinovăţia în forma intenţiei de a ucide, viaţa părţii vătămate fiind salvată numai prin tratamentul medico-chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, fapta astfel săvârşită realizând conţinutul infracţiunii, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., în raport cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat prin sentinţa penală nr. 1196 din 23 decembrie 1999 a Judecătoriei Tecuci, definitivă la 23 iunie 2000, este, de asemenea, legală, inculpatul săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în termenul de încercare, de 4 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
Potrivit art. 83 C. pen., în cazul revocării suspendării condiţionate, pedeapsa se execută în întregime şi nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, dispoziţii legale aplicate corespunzător în cauză.
La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită de inculpat în prezenta cauză, instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), luând în considerare, alături de gradul ridicat de pericol social al faptei şi limitele legale speciale ale pedepsei, şi relaţiile de rudenie ale părţilor, restabilirea raporturilor lor de familie cât şi împrejurările concrete în care infracţiunea a fost săvârşită şi care au justificat reţinerea stării de provocare.
Faţă de toate acestea, pedeapsa de 3 ani, aplicată în apropierea minimului până la care, în raport de prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., poate fi redusă în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, este corect individualizată, fiind necesară atât realizării funcţiilor acesteia, de constrângere şi reeducare, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
În raport de cele ce preced şi cum nu se constată, din examinarea din oficiu a hotărârilor, nici existenţa vreuneia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va scade durata arestării preventive a inculpatului de la 19 octombrie 1999 la 2 noiembrie 1999 şi de la 25 mai 2004 la 8 iunie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 19 octombrie 1999 la 2 noiembrie 1999 şi durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 aprilie 2004 la 8 iunie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3594/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
