ICCJ. Decizia nr. 3613/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3613/2005
Dosar nr. 3495/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apelantul B.A.
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încunoştinţarea instanţei.
Totodată, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul B.A. nu au încetat să existe, ci doar s-au schimbat, nefiind aplicabile prevederile art. 139 alin. (2), raportat la art. 160b alin. (2) C. proc. pen., ci dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., privind înlocuirea măsurii preventive.
Astfel, chiar dacă din actele şi lucrările dosarului rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind, deci, îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. [(la care face trimitere şi art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1) teza finală C. proc. pen.)], Curtea constată că nu mai este îndeplinită una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv existenţa unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Datele care îl caracterizează pe inculpat, în vârstă de 36 ani, necunoscut cu antecedente penale, absolvent de studii medii, căsătorit, cu un copil minor, în întreţinere, cu o bună reputaţie în relaţiile sociale, cu o conduită procesuală corespunzător manifestată, recunoscând şi regretând comiterea faptelor, acoperind parţial prejudiciul şi exprimându-şi disponibilitatea de a repara integral paguba cauzată, mai reţine instanţa, nu constituie elemente care să conducă la convingerea că acesta ar repeta săvârşirea unor fapte de acelaşi gen şi nici nu creează temerea că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, generat de rezonanţa socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor fapte de acest gen sunt cercetate în stare de libertate.
Se mai reţine că, toate aceste elemente anterior expuse justifică şi concluzia că măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat nu mai corespunde scopului în vederea căruia a fost luată, faţă de dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., şi în raport cu gradul de periculozitate socială a inculpatului, Curtea apreciind că buna desfăşurare a procesului penal se poate realiza şi cu inculpatul în stare de libertate, înlocuind măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând greşita înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţelor.
Se reţine, în esenţă, că motivele invocate de instanţă nu constituie criterii legale pentru înlocuirea măsurii, ele nefiind de natură să justifice faptul că s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Considerentele avute în vedere de instanţa de apel conduc la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul B.A. s-au schimbat, astfel încât se justifică înlocuirea măsurii sub desfăşurare a procesului penal putându-se realiza şi cu inculpatul în stare de libertate.
Un alt argument, este şi acela că toţi ceilalţi inculpaţi care au pedepse mai mari decât inculpatul B.A., sunt judecaţi în stare de libertate, aşa încât pentru a se asigura un tratament juridic egal al inculpaţilor din recurs, alături de celelalte argumente arătate se impune că şi judecarea inculpatului B.A. să se facă în stare de libertate.
În consecinţă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 3 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1414/2005, privind pe inculpatul B.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3627/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
