ICCJ. Decizia nr. 3670/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3670/2005
Dosar nr. 1845/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Condamnata G.T., deţinută în Penitenciarul Rahova, şi aflată în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, s-a adresat Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu contestaţie la executare împotriva sentinţei penală nr. 155 din 9 martie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, invocând legea penală mai favorabilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 28 din 13 ianuarie 2005, a admis contestaţia la executare şi în temeiul art. 15 C. pen., a redus pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 155 din 9 martie 2000, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, de la 10 ani închisoare, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 25 din 20 decembrie 2001 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a menţionat că, prin sentinţa penală nr. 155 din 9 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, contestatoarea a fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., pedeapsă care a fost contopită cu alte două pedepse de 2 ani închisoare, dispunând să execute 10 ani închisoare, pentru un prejudiciu cauzat de 20.000 dolari S.U.A.
După condamnare, prin Legea nr. 456/2001, au fost modificate prevederile art. 146 C. pen., la care face trimitere art. 215 alin. (5) C. pen., în sensul că, prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă de două miliarde de lei, astfel că, faţă de data când a fost condamnată şi de prejudiciul cauzat îşi găseşte aplicarea dispoziţiile art. 15 C. pen.
În raport de această modificare s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 15 C. pen., privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, cum şi de faptul că pe timpul executării pedepsei contestatoarea a avut un comportament corespunzător, s-a apreciat că este întemeiată contestaţia la executare şi în baza art. 461 lit. d) C. proc. pen., a fost admisă şi redusă pedeapsa de la 10 ani, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către parchet, pe considerent că în mod greşit a fost admisă contestaţia la executare, întrucât, prin admiterea contestaţiei la executare s-ar duce în mod indirect la o schimbarea de încadrarea juridică, care nu se poate realiza după rămânerea definitivă a unei hotărârii judecătoreşti şi acest lucru se poate face numai în tipul judecăţii.
S-a mai arătat că, modificările legislative vizând OUG nr. 207/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 456/2001, nu a prevăzut o pedeapsă mai mică pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 205 alin. (5) C. pen.
De asemenea, sentinţa a mai fost atacată cu apel şi de către contestatoarea condamnată, care a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a examinat apelul declarat de parchet în raport de criticile arătate, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 146/ A din 01 martie 2005, a admis apelul, a desfiinţat în totalitate sentinţa şi pe fond a respins, ca nefondată, atât contestaţia la executare cât şi apelul declarat de apelanta contestatoare, condamnată.
În considerentele deciziei s-a menţionat că, în mod greşi s-a apreciat de către instanţa de fond, că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 458 C. proc. pen. şi art. 15 C. pen.
Decizia a fost atacată cu recurs de către recurenta condamnată, care a invocat o singură critică şi aceasta vizează faptul că, în mod greşit instanţa de apel a desfiinţat hotărârea instanţei de fond, întrucât modificarea legislativă a prevederilor art. 146 C. pen., nu a făcut nimic altceva decât să-i fie aplicabile prevăzută art. 15 C. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de critica invocată, care ar constitui caz de casare, în sensul pct. 171 de la art. 3859 C. proc. pen., de Decizia pronunţată în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, nu sunt incidente prevederile art. 458 C. proc. pen., vizând intervenţia unei legi penale noi în timpul executării pedepsei, întrucât OUG nr. 207/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 456/2001, nu a prevăzut pedepse mai mici, ci doar a stabilit că infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (5) C. pen., există atunci când prejudiciul este mai mare de două miliarde de lei.
Modificarea legislativă a art. 146 C. pen., nu duce la aplicarea dispoziţiilor art. 15 C. pen., întrucât nu s-a prevăzut dezincriminarea faptei sau reducerea pedepsei, cerinţe expres prevăzute de art. 458 C. proc. pen. şi art. 15 C. pen., ci numai s-a mărit pragul valoric de la care se apreciază „consecinţe deosebit de grave".
Prin urmare, nemodificându-se limitele de pedeapsă de la art. 215 alin. (5) C. proc. pen. şi că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 458 C. proc. pen. şi art. 15 C. pen., se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică când a respins, ca nefondată, contestaţia acesteia.
Ca atare, critica invocată nu constituie caz de casare şi în consecinţă, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul penal declarat de condamnata contestatoare G.T., împotriva deciziei penal nr. 146/ A din 1 martie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauzei cu minori şi familie.
Obligă pe recurenta condamnată la plata sumei de 8000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3666/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 3683/2005. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
