ICCJ. Decizia nr. 3755/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3755/2005
Dosar nr. 3628/2005
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 824/2005, s-a luat în discuţie din oficiu temeinicia şi legalitatea arestării preventive a inculpatului G.I.
S-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi, în raport de faza procesuală în care se află cauza se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că, s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susţinut că, în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă şi, în consecinţă a solicitat punerea sa în libertate.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinţa penală nr. 132 din 3 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul G.I. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 26, raportat la art. 249 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), combinat cu art. 258 C. pen.
Analizând recursul declarat, Curtea consideră că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu declaraţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menţinerea acesteia.
Cum în cauză, temeiul arestării preventive îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă, s-a stabilit vinovăţia inculpatului, urmează a se constata că, în mod judicios s-a apreciat necesitatea menţinerii în continuare a măsurii arestării preventive.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii din 9 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 824/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 371/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3756/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
