ICCJ. Decizia nr. 3976/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3976/2005
Dosar nr. 2943/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 431 din 1 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R.I.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea formulată, la data de 23 august 2004, petentul condamnat R.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prin sentinţa penală nr. 1229 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, arătând că suferă de o boală rară ce nu poate fi tratată în reţeaua penitenciarelor, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
S-a depus la dosar un referat medical privind starea de sănătate a deţinutului şi copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1494 din 5 iulie 2004.
S-a dispus efectuarea unui referat de către B.E.P. din conţinutul căruia rezultă că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1229/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3309 din 16 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, enunţându-se M.E.P.I. nr. 1494 din 5 iulie 2004.
S-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, iar din raportul depus la dosar la termenul din 1 aprilie 2005 rezultă că petentul suferă de „Proces inflamator cronic sclerogen penian, Hipospadias" şi s-a concluzionat că asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a A.N.P. şi nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
În raport de aceste date, tribunalul a constatat că nu s-a dovedit existenţa unei afecţiuni care să-l împiedice pe petent să continue executarea pedepsei, din moment ce pentru afecţiunile de care suferă tratamentul se poate efectua şi în detenţie.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel condamnatul R.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că din raportul medico-legal rezultă că suferă de mai multe afecţiuni, astfel că se impune întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 339/ A din 26 aprilie 2005, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că: „În mod justificat tribunalul a respins cererea condamnatului, deoarece din raportul medical din 25 martie 2005, întocmit de I.N.M.L. rezultă că apelantul poate fi tratat în reţeaua sanitară a A.N.P.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen., nu se poate dispune nici întreruperea executării pedepsei".
În termen legal, hotărârea a fost atacată cu recursul declarat de condamnat prin memoriul trimis din penitenciar, cu invocarea aceloraşi motive privind starea gravă a sănătăţii în care se află, ce impune întreruperea executării pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit concluziilor cuprinse în Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/11544/2004 din 25 martie 2005, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, condamnatul prezintă diagnosticul:
1. „Proces inflamator cronic sclerogen penian.
2. Hipospadias", afecţiunile de care suferă putând fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P., iar condamnatul R.I. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical, actualul stadiu evolutiv al bolilor menţionate.
Or, conform dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din acelaşi cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, ceea ce în cauză nu se constată, prin raportul de expertiză dispus şi administrat de către tribunal.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul condamnatului R.I., ca nefondat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 339/ A din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3963/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4011/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
