ICCJ. Decizia nr. 3963/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3963/2005
Dosar nr. 2994/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 919 din 14 decembrie 2004, a condamnat pe inculpata B.M., la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii executării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin C. pen.
Pe latura civilă, s-a luat act că partea vătămată A.D., nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu anul 2003, inculpata a intrat în relaţii de concubinaj cu consăteanul său U.F., ambii fiind consumatori de alcool, motiv pentru care adesea, femeia era agresată şi scurte perioade de timp, se refugia la părinţii ei, după care revenea la locuinţa concubinului.
O asemenea situaţie a avut loc şi la începutul lunii martie 2004, când, constatând că fiica ei bea zilnic alcool, A.I., mama inculpatei, a certat-o şi i-a reproşat comportamentul.
În continuare, inculpata neluând în seamă cererile mamei ei, în dimineaţa zilei de 19 martie 2004, a consumat alcool şi când A.I. a întâlnit-o în curtea casei, cele două s-au certat.
După încetarea schimbului de replici verbale, A.I. s-a întors spre a se deplasa către grădina situată în spatele casei, iar inculpata, instantaneu, a luat de lângă o grămadă de lemne un topor, a păşit după mama sa şi i-a aplicat o lovitură în cap, doborând-o la pământ.
Victima a decedat imediat, aspect sesizat imediat de soţul ei, tatăl inculpatei.
Raportul de constatare medico-legală (necropsie) a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorie acute, consecutivă unui politraumatism cu fracturi craniene comicutive, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană, fracturi costale, iar topografia şi morfologia leziunilor pleda pentru producerea lor prin lovire activă cu corp contondent (muchie de topor).
Împotriva sentinţei inculpata a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 152 din 19 aprilie 2005, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a modificat pedeapsa privativă de libertate aplicată în sensul că a redus-o de la 18 ani închisoare, la 15 ani închisoare.
Instanţa de apel, în motivarea hotărârii, a reţinut că unele împrejurări de fapt sau care s-au circumscris persoanei inculpatei, fără a constitui circumstanţele atenuante, pot fi apreciate ca elemente de individualizare a pedepsei şi de realizare a scopului preventiv educativ al acesteia.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Ca atare, instanţa de apel, procedând la aplicarea unei pedepse privative de libertate de 15 ani închisoare, deci la minimul prevăzut de textul de lege incriminator, a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptei, mărit de consecinţele acesteia asupra vieţii victimei, mânia inculpatei, împrejurările în care fapta s-a săvârşit respectiv inculpata era în stare de ebrietate şi acţiunea sa a avut loc pe fondul unor relaţii tensionate cu părintele său dar şi datele ce o caracterizează, dintre care, sinceritatea dovedită pe tot parcursul procesului penal.
Dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să asigure, astfel cum prevede art. 52 C. pen., scopul constrângerii şi reeducării inculpatei.
Recursul nefiind, deci fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.M. împotriva deciziei penale nr. 152 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 8 aprilie 2004, la 28 iunie 2005.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3976/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
