ICCJ. Decizia nr. 4015/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4015/2005
Dosar nr. 3203/2005
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 24 ianuarie 2005, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul F.I. , la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 26 aprilie 2004 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.500.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (prestaţie periodică globală) de la data producerii prejudiciului şi până la data pronunţării şi la plata sumei de 500.000 lei lunar, reprezentând prestaţie periodică, începând cu data de 24 ianuarie 2005 şi până la încetarea stării de nevoie.
S-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.262.651 lei, reprezentând despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul clinic judeţean de urgenţă Craiova.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că, la data de 20 aprilie 2004, după-amiază, partea vătămată S.N.C. zis B. s-a deplasat la locuinţa inculpatului F.I. zis P., pentru a juca remy, împreună cu martorii F.R.V. şi F.V., fratele inculpatului.
În jurul orelor 16,00, cei trei au început să se certe, întrucât partea vătămată nu juca corect (trişa), motiv pentru care jocul a luat sfârşit, iar partea vătămată şi martorul F.R.V. au plecat la casele lor. Martorul F.V. a constatat că mai lipseau şi alte piese, decât cele restituite de partea vătămată când trişa, fapt pentru care a strigat-o pe aceasta să le restituie.
Partea vătămată care ajunsese în stradă, a negat că ar avea alte piese şi şi-a continuat deplasarea către casă.
Din casă a ieşit şi inculpatul F.I. zis P., care avea în mână o coasă, fiind pregătit să meargă să adune iarbă pentru animale, care, văzând refuzul părţii vătămate de a restitui piesele de remy, a început să se insulte cu aceasta. În timp ce se insultau reciproc, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu coasa, părţii vătămate în cap, aceasta căzând la pământ şi sângerând abundent.
La faţa locului în acel moment, se aflau martorii F.R.V. şi B.N., care au încercat cu un pulover să oprească hemoragia, dar cum la faţa locului s-au adunat mai multe persoane, care au constatat starea gravă a victimei, au anunţat Serviciul de ambulanţă Dolj, care a transportat-o la spital, unde a fost internată cu diagnosticul de „traumatism cranio-cerebral mediu, zonă de fractură cu înfundare parietală stânga."
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fugit, sustrăgându-se de la cercetarea penală.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1634/A.1 din 23 aprilie 2004 al I.M.L. Craiova, partea vătămată a prezentat leziuni care s-au putut produce, în ziua de 20 aprilie 2004, prin lovire cu un corp dur, necesitând 35-40 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicaţii. Totodată, s-a mai arătat că leziunile produse, respectiv „traumatism cranio-cerebral mediu, plagă parietală de 3 cm, agresiune, edem cerebral, paralizie facială dreapta" au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul F.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de parchet sunt următoarele:
- hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât s-a omis a se dispune revocarea suspendării şi a graţierii condiţionate a executării pedepsei anterioare;
- sentinţa este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată, situată la minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită este mică în raport de gravitatea faptei şi datele ce caracterizează inculpatul, care nu este la primul contact cu legea penală.
În apel, inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei, în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 27 din 27 aprilie 2005, a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa în ce priveşte latura penală şi în baza art. 864 C. pen., raportat la art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea executării sub supraveghere şi beneficiul graţierii pentru pedeapsa de un an închisoare şi 1.000.000 lei amendă penală, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 866/2003 a Tribunalului Dolj, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208, 209 lit. a) C. pen. şi art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), urmând ca inculpatul să execute în întregime aceste pedepse, alăturat pedepsei aplicate în cauza de faţă de 7 ani şi 6 luni închisoare, în total 8 ani şi 6 luni închisoare şi 1.000.000 lei amendă penală.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a dedus detenţia preventivă de la 26 aprilie 2004 la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă.
Inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.I., reiterând motivul din apel, referitor la greşita individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse prea aspre.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de apel, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, instanţa a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 27 din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia pentru minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 30 iunie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4012/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4017/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
