ICCJ. Decizia nr. 3943/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3943/2005
Dosar nr. 2975/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 12 din 18 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, au fost respinse contestaţiile la executare formulate de condamnaţii N.C. şi T.Şt. privind sentinţa nr. 166 din 12 octombrie 1998 aTribunalului Militar Teritorial Bucureşti, reformată prin Decizia nr. 91 din 28 septembrie 1999 a Curţii Militare de Apel prin care aceştia au fost condamnaţi, la câte 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 4365 din 8 noiembrie 2000, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Instanţa a reţinut că motivul invocat de condamnaţi în contestaţia contra executării hotărârii menţionate şi anume nevinovăţia lor, faptul că au fost condamnaţi pe nedrept pe baza declaraţiilor mincinoase ale coinculpatului G.G., nu face parte din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
De asemenea, s-a mai reţinut că în speţă nu a intervenit prescripţia executării pedepselor deoarece nu s-a împlinit termenul de prescripţie, contestatorii fiind condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, iar hotărârea a rămas definitivă la 8 noiembrie 2000.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 7 din 22 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de contestatori prin care au susţinut că sunt nevinovaţi şi că pedepsele aplicate sunt prea aspre.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii N.C. şi T.Şt. solicitând casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei pentru că sunt nevinovaţi.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Contestaţia poate fi îndreptată doar contra executării hotărârii penale, în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Ambele instanţe au reţinut corect că motivul invocat de condamnaţi şi anume nevinovăţia lor nu este prevăzut de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., nefiind unul dintre cazurile expres şi limitativ în care se poate face contestaţie la executare.
Într-adevăr, aşa cum se evidenţiază în Decizia instanţei de apel, motivul invocat de contestatori în sensul că au fost condamnaţi pe nedrept pe baza declaraţiilor neadevărate ale coinculpatului G.G., nu vizează un incident ivit cu ocazia executării hotărârii, prevăzut de art. 461 C. proc. pen. ci priveşte fondul cauzei penale, care putea fi soluţionat doar cu prilejul judecării acesteia.
Hotărârea de condamnare, rămasă definitivă, a dobândit puterea lucrului judecat şi nu poate fi reformată pe calea unei contestaţii la executare.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatori, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii N.C. şi T.Şt. împotriva deciziei penale nr. 7 din 22 martie 2005 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurenţii contestatori să plătească suma de câte 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3945/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
