ICCJ. Decizia nr. 403/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 403/2005
Dosar nr. 5638/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 833 din 26 mai 2003, Judecătoria Buzău a respins cererea de contestaţie formulată de contestatorul B.P.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 470 din 17 martie 2003 a Judecătoriei Buzău pronunţată în dosarul nr. 17/2003, având ca obiect contestaţie în anularea sentinţei penale nr. 2505/02, s-a dispus respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., hotărârea nefiind definitivă.
Astfel, instanţa a reţinut din cuprinsul hotărârii ca şi sentinţa penală nr. 2018 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău prin care contestatorul B.P. fusese condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, a făcut obiectul unei contestaţii în anulare, respinsă prin sentinţa penală nr. 2505 din 22 noiembrie 2002 a acestei instanţei, supuse, de asemenea, unei contestaţii în anulare care a fost respinsă prin sentinţa nr. 470 din 17 martie 2003.
Faţă de incoerenţa în formularea cererii de către contestator, instanţa a reţinut din referatul ataşat la dosar de compartimentul Arhivă, că hotărârea judecătorească în prezent nu este definitivă, astfel încât s-a apreciat că dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., privind contestaţia în anulare nu sunt aplicabile, întrucât cazurile prevăzute de literele a-d vizează doar sentinţe penale definitive.
Apreciindu-se că în mod greşit prezenta cerere a fost calificată ca o contestaţie în anulare, instanţa verificând-o sub aspectul unei contestaţii la executare, a constatat că nici în această situaţie, cazurile prevăzute la literele a-d din art. 461 C. proc. pen., nu sunt întrunite. Astfel, potrivit lit. a) din art. 461 C. proc. pen., hotărârea penală care nu este definitivă nu s-a pus în executare şi implicit cazurile prevăzute de lit. b) şi c) nu sunt aplicabile, iar cazul prevăzut la lit. d) nu este oportun, sentinţa supusă verificării fiind calificată deja ca o contestaţie în anulare.
Tribunalul Buzău, prin Decizia penală nr. 254 din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de B.P. împotriva sentinţei penale nr. 833 din 26 mai 2003 a Judecătoriei Buzău.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 930 din 9 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii B.P. şi B.M.
Împotriva acestei decizii, contestatorii au declarat recursuri, solicitând admiterea şi trimiterea dosarului spre rejudecare.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul şi recursul.
În speţă, se constată faptul că contestatorii au uzat de acestea, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) şi e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate, ca instanţe de fond, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
În speţă, Decizia atacată nu a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti ca instanţă de fond şi nici ca instanţă de apel, ci ca instanţă de recurs, hotărârea sus-menţionată fiind definitivă.
Aşadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursurile declarate de contestatori sunt inadmisibile, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi a-i obliga pe recurenţi la plata sumei de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii B.P. şi B.M. împotriva deciziei penale nr. 930 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 399/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 407/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
