ICCJ. Decizia nr. 389/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 389/2005
Dosar nr. 6875/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 566 din 14 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpata C.S.F. a fost condamnată la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 iulie 2004 la zi, a luat act că partea vătămată R.E. nu s-a constituit parte civilă şi a obligat pe inculpat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Victima R.A.G. în etate de 34 ani, văr primar cu inculpata, locuia singur într-un imobil situat în aceeaşi curte cu imobilul în care locuia inculpata cu tatăl şi bunica sa.
Victima nu lucra, suferise mai multe condamnări penale şi avea un comportament violent, motiv pentru care familia sa a refuzat să-l ia la Bucureşti unde se stabilise.
Între timp victima şi-a vândut bunurile din gospodărie, rămânându-i numai patul de dormit, o masă şi un scaun, iar inculpata, în etate de 20 ani îi asigura zilnic hrana necesară.
În ziua de 20 martie 2004, inculpata după ce a servit cu mâncare pe victimă, a plecat la discoteca din comună. După câtva timp victima a venit şi ea la discotecă, în stare de ebrietate şi a obligat pe inculpată să revină acasă pentru a-i da de mâncare.
Victima s-a manifestat violent faţă de inculpată atât în timp ce se întorceau spre casă cât şi în imobilul unde locuia inculpatul, împrejurare în care, după ce victima s-a dezechilibrat şi a căzut între pat şi sobă, trăgând peste ea şi pe inculpată, aceasta a strâns-o cu ambele mâini de gât producându-i asfixie mecanică. Văzând că victima era în stare inconştientă, a luat un şiret în lungime de 1,20 m, cu care i-a înfăşurat gâtul şi l-a strâns, iar după ce a decedat, i-a târât corpul prin curte în holul casei acesteia. A doua zi i-a acoperit cadavrul cu haine vechi şi după câteva zile, cu o cazma a săpat o groapă adâncă de 80 cm sub patul din cameră, unde a îngropat-o, spunând tatălui şi bunicii sale că victima plecat de acasă mai multe zile, cum obişnuia şi anterior.
După aproximativ 4 luni inculpata a mărturisit fapta tatălui său şi astfel au fost anunţate organele de urmărire penală.
Prin Decizia penală nr. 501 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a respins apelul declarat de inculpată prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpata C.S.F. a declarat recurs, reiterând motivul din apel, referitor la reducerea pedepsei aplicate, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
La aplicarea pedepsei închisorii instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens a ţinut seama de gradul sporit de pericol social al infracţiunii comise, de datele care caracterizează persoana inculpatei cât şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală, astfel că pedeapsa stabilită, orientată sub limita minimă prevăzută de lege este necesară pentru reeducarea acesteia şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, a se deduce din pedeapsă durata arestării preventive şi a fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.S.F. împotriva deciziei penale nr. 501 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 iulie 2004 la 19 ianuarie 2005.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2005. Penal. Art.248 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 395/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
