ICCJ. Decizia nr. 395/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 395/2005
Dosar nr. 7395/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 12 octombrie 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul R.C. la 6 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia la zi începând cu data de 6 februarie 2004.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părţii civile C.I. suma de 6.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, în seara zilei de 5 februarie 2004, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice într-un bar, unde a remarcat că partea vătămată C.I. are mai mulţi bani asupra sa, inculpatul R.C. a aşteptat-o pe aceasta pe drumul spre casă, unde a atacat-o, lovind-o cu pumnii şi picioarele şi prin violenţa i-a sustras din buzunar suma de 5.900.000 lei şi un telefon mobil.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, declaraţiile inculpatului, raportul de expertiză medico-legală, contractul de amanet, dovada de ridicare a hainei, declaraţiile martorilor R.F., C.G., T.G., Ş.C. şi M.F., precum şi procesele verbale de confruntare dintre inculpat şi partea vătămată C.I. şi dintre inculpat şi martora C.G.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul R.C. a avut o poziţie total nesinceră nerecunoscând săvârşirea faptei, atitudine procesuală menţinută şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 211/2004 a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, care prin Decizia penală nr. 503 din 22 noiembrie 2004 a reţinut că instanţa de fond a stabilit corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia acestuia şi a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pentru inculpatul R.C., numita R.I., mama acestuia.
Recursul este inadmisibil.
Examinând admisibilitatea recursului declarat în cauză, Curtea constată că acesta a fost promovat de o persoană fără calitate, întrucât părinţii inculpatului major nu se numără printre persoanele prevăzute expres şi limitativ în art. 3852 raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., care pot declara recurs pentru inculpat.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de R.I., pentru inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 503 din 22 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurenta Radu Ileana să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 389/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 399/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
