ICCJ. Decizia nr. 399/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 399/2005
Dosar nr. 4534/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 20 mai 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) – art. 2 lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 61 C. pen. a revocat restul rămas neexecutat de 968 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 81 din 17 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1009 din 17 martie 1999, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin această sentinţă cu restul de 968 zile închisoare rămas neexecutat care a fost revocat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A obligat inculpatul să plătească părţii vătămate O.P.P., domiciliat în comuna Dorna Candrenilor, judeţul Suceava, sumele de: 1.705.000 lei daune materiale şi 20.000.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 4.400.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că, în seara zilei de 29 martie 2003, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice într-un bar, unde a remarcat că partea vătămată O.P.P. avea mai mulţi bani asupra sa, inculpatul F.I. în momentul în care partea vătămată a mers la toaletă, a urmărit-o, a lovit-o în zona capului şi i-a tras haina peste faţă, pentru a nu putea fi identificat, apoi i-a sustras suma de 5.000.000 lei din buzunarul pantalonilor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, certificatul medico-legal, procesele-verbale de confruntare, declaraţiile martorilor O.P.M., U.V., C.T.N., A.B.O., C.M.L., M.M.G., M.S.V., C.N., D.A., M.M., F.F., F.Z. şi alţii, precum şi declaraţiile inculpatului F.I.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, poziţie procesuală menţinută în timpul cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.I., susţinând că nu el este autorul faptei şi că, oricum, pedeapsa este greşit individualizată.
Prin Decizia penală nr. 225 din 26 iulie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinând că instanţa de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia inculpatului, în raport de care a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul F.I., solicitând în principal, casarea hotărârilor şi trimiterea dosarului spre rejudecare pentru completarea probatoriului şi reaudierea martorilor, într-un prim subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu el este autorul faptei, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, în raport de care pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu el este autorul faptei este combătură de declaraţiile martorilor din cauză.
Astfel, martorul A.B.O., atât în declaraţia din dosarul de urmărire penală, cât şi în procesul-verbal de confruntare de la fila 32 a precizat că partea vătămată a adormit la un moment dat în bar, cu capul pe masă, iar inculpatul i-a propus lui să-l ajute, să-i ia banii, precizând că a văzut la acesta o sumă importantă.
A mai arătat martorul că în momentul în care partea vătămată a ieşit, inculpatul a urmat-o.
Discuţia dintre inculpat şi martorul A.B.O. cu privire la sustragerea banilor a fost auzită şi de martorul C.T.N., astfel cum arată acesta în declaraţia sa din dosarul de urmărire penală, precum şi în procesul-verbal de confruntare dintre el şi inculpatul F.I., unde confruntat fiind cu inculpatul, a declarat că „la un moment dat am auzit că F.I. l-a întrebat pe B. „facem treaba sau nu". Acesta din urmă a întrebat ce anume şi F.I. a repetat, spunând „îl facem pe ăsta", eu înţelegând că se referea la Ometiţă Petru."
La controlul efectuat de organele de poliţie asupra inculpatului s-a găsit suma de 3.200.000 lei, pe care acesta nu a putut-o justifica.
Inculpatul F.I. a pretins iniţial că a primit 2.800.000 lei de la M.M., care a declarat însă că i-a dat doar 150.000 lei pentru că l-a ajutat în gospodărie şi că i s-a plâns că are de plătit o amendă de 700.000 lei şi nu are bani.
Or, cu două zile înainte fusese ziua de naştere a inculpatului, când consumase băuturi pe datorie, iar după ce partea vătămată a fost deposedată de bani, inculpatul şi-a achitat datoriile, rămânând şi cu 3.200.000 lei.
S-a mai reţinut faptul că, inculpatul s-a deplasat de două ori la partea vătămată, promiţându-i că-i dă 5.000.000 lei în plus faţă de suma primită de la poliţie, numai să-şi schimbe declaraţia.
În concluzie, faţă de cele arătate, se constată că probatoriul administrat în cauză este complet, vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, iar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, poziţia sa procesuală, precum şi starea de recidivă a acestuia, elemente în raport de care se constată că aceasta a fost just apreciată cu respectarea cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), asigurând scopul educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 225 din 26 iulie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 395/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 403/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs → |
|---|
