ICCJ. Decizia nr. 4110/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 289 din 25 mai 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul T.A.V., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului T.A.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului T.A.V., timpul arestării preventive din perioada 10 octombrie 2003 - 13 decembrie 2003.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., a condamnat inculpatul L.G.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A constatat că inculpatul L.G.I. a fost arestat preventiv în perioada 10 octombrie 2003 - 13 decembrie 2003.
în baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului L.G.I. pe durata termenului de încercare compus din durata pedepsei închisorii: 3 ani, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, în total 5 ani.
în baza art. 1101C. pen., a dispus pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani (17 februarie 2005), încredințarea supravegherii minorului L.G.I., S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, stabilind pentru acest minor obligațiile de a nu intra în legătură cu inculpatul T.A.V. și de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes public fixată de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, cu o durată de 120 ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de școală în zilele nelucrătoare și în vacanță.
Pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de18 ani, inculpatul L.G.I. trebuia să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863C. pen.:
să se prezinte la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acest serviciu;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea aceluiași serviciu;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă aceluiași serviciu;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existența aceluiași serviciu,
cât și obligațiile de a urma un curs de învățământ ori de calificare și de a nu intra în legătură cu inculpatul T.A.V.
în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului L.G.I. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., 864 C. pen., art. 1101alin. (3) C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și a făcut cunoscut inculpatului obligațiile pe care trebuie să le respecte și măsurile de supraveghere la care este supus printr-o comunicare scrisă.
A pus în vedere S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen.
A constatat că partea vătămată minora R.D.A., prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă ca urmare a recuperării prejudiciului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 7 octombrie 2003, în jurul orelor 17,30, în timp ce se afla pe str. Paul Richter din municipiul Brașov, inculpatul minor L.G.I., cu ajutorul inculpatului major T.A.V., i-a sustras prin violență părții vătămate R.D.A. un telefon mobil în valoare de 14 milioane lei.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate R.D.A., declarațiile martorilor S.A., J.F.I. și A.D., dovezile de ridicare și respectiv de predare a bunului sustras, precum și declarațiile inculpaților.
Fiind audiați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut în parte săvârșirea faptei.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul Tribunalului Brașov și inculpații.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 397 din 30 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 289/2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o numai cu privire la inculpatul L.G.I., cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și încredințarea acestuia către S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov (S.R.S.S. Brașov). Rejudecând:
A înlăturat dispozițiile de încredințare a inculpatului L.G.I. către S.R.S.S. Brașov.
A înlăturat aplicarea art. 81,art. 110 și art. 1101C. pen. și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861C. pen.
în temeiul art. 862C. pen., a fixat termen de încercare de 7 ani. în temeiul art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:
- se va prezenta lunar la datele fixate de S.R.S.S. Brașov, la acest S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov;
- va anunța la S.R.S.S. Brașov orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- va comunica la S.R.S.S. Brașov și va justifica orice schimbare a locului de muncă sau pregătire școlară;
- va comunica la S.R.S.S. Brașov informații de natura a putea fi controlate mijloacele de existență pe care le are;
- va termina cursurile de pregătire școlară la care este înscris;
- nu va frecventa localurile publice până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- nu va intra în legătură cu inculpatul T.A.V.
S-a pus în vedere inculpatului L.G.I. posibilitatea aplicării art. 864C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul L.G.I. și T.A.V. împotriva aceleiași sentințe.
împotriva susmenționatei decizii, au declarat recurs Parchetul Curții de Apel Brașov, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților, având în vedere greșita individualizare a acestora și inculpații: L.G.I., care a solicitat, în temeiul art. 3859pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepsei aplicarea prin reținerea în favoarea sa cu mai largă eficiență a dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., cu menținerea executării acesteia potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. și cu reducerea termenului de încercare conform art. 110 C. pen., precum și inculpatul T.A.V., care a solicitat, în principal, în temeiul art. 3859pct. 10 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe ce s-au administrat, într-un prim subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în furt calificat cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar într-un ultim subsidiar redozarea pedepsei aplicate prin a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c), cu aplicarea art. 76 lit. b) din același cod.
Recursul declarat de inculpatul T.A.V. este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cele personale ale inculpatului T.A.V., Curtea constată că deși situația de fapt a fost corect reținută, față de împrejurarea că acesta nu a exercitat personal acte de violență asupra părții vătămate, cât și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care este fără antecedente penale, această faptă reprezentând un element izolat în viața lui, de caracterizarea făcută de dirigintele și directorul instituției de învățământ din care rezultă că a absolvit cursurile Grupului Școlar Industrial V.J., în sesiunea iunie 2003, cu rezultate bune, precum și în raport de mențiunile referatului de evaluare întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov potrivit cărora inculpatul T.A.V. are perspective crescute de reintegrare, în condițiile în care va urma tratament medicamentos și va beneficia de o supraveghere exercitată de un organism specializat, arătându-se că provine dintr-o familie legal constituită și că inculpatul a fost deseori internat pentru ingerare voluntară cu medicamente, fapt pentru care a trebuit să urmeze un tratament specific epilepsiei, avându-se în vedere și pedeapsa aplicată autorului infracțiunii, motive pentru care va dispune reducerea pedepsei de la 3 ani și 6 luni închisoare la un an și 6 luni închisoare.
Analizându-se restul motivelor invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, cât privește solicitarea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe ce s-au administrat, respectiv biletele de ieșire din spital ale acestuia în care se menționează o tentativă de suicid, se constată că despre actele medicale în cauză, administrate ca probe pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță le-a analizat, pronunțându-se asupra lor, în motivarea hotărârii făcându-se referire la acestea, cu atât mai mult cu cât în chiar referatul de evaluare al inculpatului T.A.V., din același dosar întocmit de către S.R.S.I.S.E.S.N.L. pe lângă Tribunalul Brașov se face vorbire, fiind analizate respectivele acte medicale, iar ca urmare a acestor probe, alături de alte circumstanțe personale și reale ale săvârșirii faptei, instanța dispunând reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având ca efect aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) din același cod.
Analizându-se ultimul motiv de recurs invocat de inculpatul T.A.V., respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar încadrarea juridică a faptei fiind bine stabilită.
Astfel, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar, în mod corect au reținut faptul că smulgerea telefonului mobil din mâna părții vătămate reprezintă un act de violență fizică destinat realizării deposedării, înfrângându-se prin forță actul fizic de posesie pe care-l exercită partea vătămată.
în aceste împrejurări, violența va exista și atunci când bunul este smuls din mâna sau de pe corpul victimei și chiar dacă aceasta din neputință, spaimă sau din cauza surprizei nu a opus rezistență făptuitorului. Impactul psihologic al faptei suportat de partea vătămată justifică pe deplin o asemenea lipsă de reacție.
Cât privește recursurile declarate de Parchetul de Curții de Apel Brașov și de inculpatul L.G.I., acestea sunt nefondate.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat, respectiv individualizarea pedepselor, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului L.G.I. avându-se în vedere gradul de pericol social sporit al acestuia gen fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul de operare, atitudinea procesuală a acestuia, circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond reținând deja în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., iar instanța de apel dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile prevăzute de art. 861C. pen., pentru a elimina astfel "pericolul de contaminare criminală" pentru minorii aflați în detenție, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată acestui inculpat a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia nici în sensul micșorării și nici în cel al majorării ei.
Cât privește critica instanței de apel prin solicitarea parchetului de a mări cuantumul pedepsei aplicate inculpatului T.A.V. aceasta este evident nefondată, fără a mai relua motivarea pentru care a fost admis recursul inculpatului privind reindividualizarea pedepsei în sensul micșorării ei și nicidecum al majorării acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului T.A.V. fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Curții de Apel Brașov și de inculpatul L.G.I. conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4134/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4086/2005. Penal → |
|---|
