ICCJ. Decizia nr. 406/2005. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 7/ F din 3 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 70/2004, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției nr. 999/2003 din 20 octombrie 2003 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea împotriva Ordonanței nr. 141/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Instanța a reținut că, prin Ordonanța nr. 141/P/2003, s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 249 art. 11 pct. 1 lit. b¹) și d) C. proc. pen. și art. 18¹și art. 91 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a petiționarului D.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. și de art. 250 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative.

Prin rezoluția nr. 999 din 23 octombrie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului împotriva Ordonanței nr. 141/2002 reținându-se că împrejurările de fapt au fost corect stabilite, fiind conforme cu probele administrate, iar gradul de pericol social al infracțiunii de purtare abuzivă a fost apreciat în raport cu criteriile înscrise în art. 18¹C. pen., astfel încât amenda de 5 milioane lei a fost aplicată în mod justificat.

Instanța de fond, în raport de materialul probator existent a constatat că plângerea este neîntemeiată, iar rezoluția nr. 999 din 20 octombrie 2003 este legală și temeinică impunându-se respingerea plângerii conform art. 278¹lit. a) C. proc. pen.

Petiționarul D.V. a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 385⁹alin. (1), pct. 17¹ _i 12 C. proc. pen., susținând că hotărârea este contrară legii, întrucât neîntemeiat i s-a respins plângerea deoarece nu a comis nici o faptă prevăzută de legea penală, astfel încât aplicarea amenzii administrative conform art. 18¹C. proc. pen., este nelegală.

Recursul este fondat.

Curtea constată că sentința penală atacată este contrară legii, dar din alte considerente decât cele expuse în motivarea recursului.

Astfel, din dispozițiile art. 278¹alin. (1) și (7) C. proc. pen., rezultă că obiectul plângerii adresate instanței și al examinării îl constituie în exclusivitate rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală, rezoluțiile de clasare ori de încetare a urmăririi penale date de procuror și nu rezoluțiile sau ordonanțele date de procurorul ierarhic superior în soluționarea plângerilor formulate împotriva acestor acte conform art. 278 C. proc. pen.

Se constată că, în speță, prima instanță a reținut că plângerea formulată conform art. 278¹alin. (1) C. proc. pen., vizează rezoluția procurorului ierarhic superior și drept urmare a verificat acest act și nu ordonanța dată de procuror prin care s-a dispus scoaterea petiționarului de sub urmărire penală.

Constatând existența cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen., Curtea va admite recursul și conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. c) C. proc. pen., va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești în vederea soluționării plângerii împotriva ordonanței emisă la 2 octombrie 2003 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

întrucât practic prin sentința atacată nu a fost rezolvată pe fond plângerea, fapt ce a impus casarea cu trimitere, a fost inutilă analiza motivelor de recurs invocate de petiționar.

Vezi şi alte speţe de drept penal: