ICCJ. Decizia nr. 2711/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 9 din 22 februarie 2005, pronunțată de Curtea Militară de Apel, a fost admisă contestația în anulare formulată de petiționarul D.M. a fost desființată decizia nr. 109 din 22 noiembrie 2004 a aceleiași instanțe și a fost fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 9 martie 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea Militară de Apel a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 10 martie 2004, petiționarul D.M. a formulat plângere împotriva soluției ZP/630/C/1443/80/26.2.1981 dată la Procuratura Generală, secția parchetelor militare "la o plângere neidentificată".
Prin sentința nr. 118 din 28 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 89/2004, conexat cu dosarele nr. 90.91/2004 ale Tribunalului Militar Teritorial București, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul D.M. împotriva comunicării mai sus menționate privind rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 30 iulie 1980 și 1 august 1980.
împotriva sentinței nr. 118 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial București petentul a declarat recurs, cale de atac respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 109 din 22 noiembrie 2004 a Curții Militare de Apel.
La data de 6 ianuarie 2005, D.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei menționate, cu motivarea că la data soluționării recursului a fost internat în spital, având act medical în acest sens.
Contestația în anulare a fost admisă prin decizia recurată, a fost desființată decizia nr. 109 din 22 noiembrie 2004, dispunându-se rejudecarea recursului. Totodată, s-a stabilit termen pentru judecată data de 8 martie 2005.
împotriva acestei decizii petiționarul a declarat recurs cu motivarea că în mod greșit a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a Legii de adoptare a Codului Penal și a Legii nr. 281/2003 art. IX, excepții ridicate cu ocazia dezbaterii contestației în anulare.
Recursul este inadmisibil.
Așa cum rezultă din actele dosarului, cererea se află în desfășurarea judecării recursului, ultima cale de atac ordinară, astfel că hotărârile pronunțate, inclusiv încheierile interlocutorii, sunt definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 C. proc. pen.
A admite recursul de față, ar însemna nu numai că ar fi încălcate prevederile articolului mai sus arătat, dar s-ar ajunge ca o hotărâre să fie supusă unei căi de atac la cea mai înaltă instanță, în timp ce fondul cauzei să nu ajungă la înalta Curte de Casație și Justiție, fiind definitiv soluționat la Curtea Militară de Apel.
în consecință, recursul declarat de inculpat este inadmisibil și în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2723/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2718/2005. Penal → |
|---|
