ICCJ. Decizia nr. 2733/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 454 din 9 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnată inculpata U.L. la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 74 alin. (1) lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
în baza art. 65 și art. 66 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata U.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnată și inculpata H.M. la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. a) prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b, d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. a) prin înlăturarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
în baza art. 65 și art. 66 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei H.M. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 61 C. pen., s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 425 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei H.M. prin sentința penală nr. 201 din 11 februarie 1998 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate reținerea și arestarea preventivă începând cu 30 iulie 2000 pentru inculpata U.L. și 13 august 2000, pentru inculpata H.M. și până la data de 9 februarie 2004, când ambele au fost puse în libertate prin decizia penală nr. 77 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța.
în latură civilă, inculpatele au fost obligate, în solidar, să plătească părții civile A.A.M. suma de 2.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând despăgubiri civile, iar părții civile S.H.R., suma de 4.000.000 lei și 1.350 mărci germane sau echivalentul în lei la data efectuării plății și s-a luat act că moștenitorii victimei F.S. nu s-au constituit părți civile.
Anterior pronunțării acestei hotărâri, prin sentința penală nr. 339 din 17 septembrie 2001, Judecătoria Mangalia, le-a condamnat pe inculpate, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 ani închisoare și în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 10 ani închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatele să execute pedepsele cele mai grele de câte 10 ani închisoare.
în temeiul art. 65 C. pen., li s-au interzis inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și d) C. pen., pe o perioadă de 5 ani și s-a dispus disjungerea acțiunii civile.
Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr. 1173 din 20 decembrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate împotriva sentinței primei instanțe.
Prin decizia penală nr. 80 din 8 februarie 2002, Curtea de Apel Constanța a admis recursurile declarate de inculpate, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza la Tribunalul Constanța cu motivarea că aceasta este instanța competentă să o soluționeze.
Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 278 din 6 iunie 2002, a dispus, în baza art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, pentru completarea urmăririi penale sub aspectul laturii civile, pentru identificarea moștenitorilor victimei S.F. din Germania.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat recurs împotriva acestei sentințe care a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 435 din 5 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 1168/P/2000 din 5 februarie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor U.L. și H.M. care au fost condamnate, astfel cum s-a arătat prin sentința penală nr. 454 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la începutul lunii iulie a anului 2000, inculpatele care se cunoșteau din Penitenciarul Târgșor unde au executat pedepse privative de libertate, pentru fapte asemănătoare, s-au întâlnit în București și au hotărât să se deplaseze pe litoral, pentru a acosta cetățeni străini pe care să-i aducă în stare de inconștiență prin folosirea unor medicamente, după care să-i deposedeze de bani și bunurile de valoare.
în acest scop U.L. a procurat, de la o farmacie din București, sedative de tip Rohypnol și Levomepromazin, iar în ziua de 12 iulie 2000, inculpatele, împreună cu B.C. și U.L. au sosit în stațiunea Eforie Sud și s-au cazat într-un imobil particular situat pe strada Mihai Viteazu. După aceea, inculpatele au pregătit dozajul somniferelor și au plecat în stațiunea Neptun unde au fost acostate de cetățeanul turc A.A.M., cu care au servit masa la un restaurant și au acceptat invitația de a-l însoți în apartamentul său din Mangalia. Aici inculpatele și victima au consumat whisky și bere, iar la un moment dat, profitând de neatenția cetățeanului turc, făptuitoarele i-au pus acestuia, în cele două pahare, somniferul pe care îl preparaseră.
După ce a consumat băutura, motivează tribunalul, victima le-a invitat pe inculpate în dormitor, unde, sub efectul medicamentelor a adormit, iar acestea, i-au sustras actele de identitate, bani și bunuri în valoare totală de 2.500 dolari S.U.A. Făptuitoarele au părăsit locuința cu bunurile furate și s-au întors la gazda lor din Eforie Sud, unde, i-au relatat lui U.L. cele întâmplate.
Instanța de fond a mai constatat că, după o săptămână, inculpatele s-au deplasat în stațiunea Costinești, unde, în discoteca R. au cunoscut doi tineri germani, F.S. și S.H.R. cu care au discutat în limba engleză. Dimineața inculpatele au acceptat invitația cetățenilor germani, i-au însoțit în locuința în care aceștia erau cazați și au consumat vin.
Profitând de faptul că unul dintre bărbați a plecat să cumpere țigări, iar celălalt era neatent, inculpatele au pus doza de somnifer, pe care o preparaseră anterior, în paharele celor doi. Cetățeanul german, care a rămas cu făptuitoarele, a consumat din conținutul paharului și a adormit. Ulterior a revenit și prietenul său care plecase după țigări, care, la rândul său a consumat din paharul cu vin, adormind la scurt timp sub efectul sedativelor.
După aducerea victimelor în stare de inconștiență, motivează tribunalul, inculpatele au sustras din camera acestora un ceas de mână, un aparat foto și 350 mărci germane, după care au plecat, fiind observate de V.E., soția proprietarului imobilului care le-a cerut explicații în legătură cu prezența lor, dar acestea s-au eschivat și au fugit.
Inculpatele s-au mutat din Eforie Sud în Mangalia unde au închiriat un apartament, iar o parte din bunurile sustrase au fost date de U.L. unui taximetrist de la A.T., pentru a nu fi găsite la ea cu ocazia unei eventuale percheziții, iar aparatul foto a fost vândut lui C.F., care dăduse un anunț la mica publicitate în acest sens.
Instanța a mai reținut că, în ziua de 23 iulie 2000, soții V.I. și E., îngrijorați de absența turiștilor germani, au intrat în camera lor și au constatat că S.H.R. se afla în stare de inconștiență, iar F.S. decedase motiv pentru care au anunțat salvarea și organele de poliție.
La data de 29 iulie 2000, inculpatele au fost recunoscute de A.A.M. care a reușit să o prindă pe U.L. și în urma informațiilor primite de la aceasta, organele de poliție au efectuat o percheziție în apartamentul închiriat de inculpate în Mangalia, unde au găsit o parte din bunurile sustrase de la cetățeanul turc, fiindu-i restituite acestuia pe bază de dovadă.
Ulterior a fost reținută și inculpata H.M. în timp ce își vizita concubinul în Penitenciarul București.
Din raportul medico-legal nr. 462/2 din 6 septembrie 2000 al L.M.L. Constanța rezultă că moartea numitului F.S. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat de conținut gastric în căile respiratorii superioare în cadrul unei intoxicații mixte etilice și medicamentoase - tranchilizant major, fenotijianic de tip levomepromazin. Acest act constatator a fost avizat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.M.L. București, în ședința din 29 noiembrie 2000, prilej cu care au fost aprobate concluziile raportului medico-legal.
Tribunalul a mai constatat că în raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/10.065/2003 efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici București se concluzionează că moartea lui F.S. a fost violentă, ponderea cea mai importantă în decesul victimei având o intoxicație etilică acută complicată cu vărsături și aspirat de conținut gastric.
Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. - București, întrunită în ședința din 14 ianuarie 2004, a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A5/10065/2003 cu precizarea că nedepistarea în sânge a substanțelor toxice nu exclude, în totalitate, prezența acestora, acest aspect decurgând din locul și modalitatea de recoltare și conservare a sângelui analizat ulterior.
Instanța de fond a concluzionat că ansamblul probelor administrate demonstrează vinovăția inculpatelor, în sensul că au urmărit aducerea în stare de inconștiență a victimelor prin folosirea de narcotice, cu scopul de a le deposeda de bani și bunuri, iar rezultatul mai grav, decesul lui F.S., s-a produs sub forma praeterintenției.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 261 din 18 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpate împotriva sentinței penale nr. 454 din 9 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care au solicitat, pentru fapta din 21 iulie 2000 schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor, întrucât decesul lui F.S. s-a datorat consumului de alcool și nu somniferelor, aceste nefiind evidențiate în sângele victimei.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatele U.L. și H.M. care, prin motivele comune depuse la dosar, au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17, 10 și 14 C. proc. pen. și au solicitat casarea ambelor hotărâri și schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul înlăturării alin. (3) al art. 211 C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie privind victima S.F., întrucât nu există legătură de cauzalitate între ingerarea de medicamente și decesul acestuia, moartea datorându-se asfixiei mecanice prin aspirat de conținut gastric, în căile respiratorii, ca urmare a unei intoxicații etilice, astfel cum se precizează în raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A5/10.065/2003 efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici București.
în subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se solicita C.A.C. de pe lângă I.N.M.L. București, precizări suplimentare, iar într-un ultim subsidiar reducerea pedepselor prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece inculpatele au executat deja 4 ani de detenție, s-au reintegrat în societate, iar U.L. a născut un copil în urmă cu două luni.
Examinând hotărârile atacate, în baza criticilor formulate se constată că sunt întemeiate recursurile declarate de inculpate, dar numai cu privire la pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 74 lit. c) C. pen., dar pentru alt motiv care va fi examinat în continuare.
Instanțele au reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate, în sensul că în noaptea de 15 iulie 2000, prin folosirea unei substanțe narcotice, inculpatele l-au adus în stare de inconștiență pe partea vătămată A.A.M. în apartamentul său din Mangalia și l-au deposedat de bani și bunuri și, în noaptea de 21 iulie 2000, folosind același procedeu, făptuitoarele i-au adus în aceeași stare pe turiștii germani S.H.R. și F.S., după care le-au sustras bunuri din locuința în care erau cazați și ca urmare a intoxicației etilice și medicamentoase cel din urmă a decedat, iar încadrarea juridică este legală.
Este de reținut că, în mod constant în cursul procesului penal, inculpatele au recunoscut că au introdus în băuturile alcoolice consumate de părțile vătămate fără a fi observate de acestea, medicamente cu acțiune sedativă, cumpărate de la o farmacie din București, iar după ce persoanele respective ajungeau în stare de inconștiență le deposedau de bani și bunuri.
în ceea ce privește însă decesul cetățeanului german S.F., făptuitoarele au susținut că nu au urmărit producerea acestui rezultat, că nu există legătură de cauzalitate între ingerarea de levomepromazină și moartea victimei, aceasta datorându-se intoxicației etilice.
Această apărare pe care inculpatele au invocat-o și în primul motiv de recurs, în mod just a fost înlăturată de instanțe, deoarece tâlhăria a avut ca urmare moartea victimei, ca urmare a consumului de alcool etilic asociat cu levomepromazină, medicament pe care făptuitoarele l-au introdus în băutura turistului german, ceea ce a accentuat efectul lor, urmare praeterintenționată pe care trebuiau și puteau să o prevadă.
Astfel, din raportul medico-legal nr. 462 din 2 din 6 septembrie 2000 efectuat de L.M.L. Constanța, examinat la data de 29 noiembrie 2000 de către Comisia de Avizare de pe lângă I.M.L. București care a aprobat concluziile acestuia, rezultă că moartea victimei S.F. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat de conținut gastric în căile respiratorii superioare în cadrul unei intoxicații acute mixte; etilice (alcoolemie - 1,85 g %o, alcoolurie 1,75 g %o) și medicamentoasă tranchilizant major (neuroleptic) fenotiazinic de tip levomepromazin.
în buletinul de analiză toxicologică nr. 188/2000 al Laboratorului de Toxicologie al I.N.M.L. Prof. Mina Minovici, la care se face referire în raportul efectuat de L.M.L. Constanța, se precizează că din conținutul stomacal al victimei s-a izolat și identificat prin metoda gazero-matografică-masspectrometrică un derivat fenotiozinic de tip metkotimeprazin (levomepromazin) împreună cu produșii săi de hidroliză, sângele analizat conținea 1,85 g %o alcool etilic, iar alcooluria era de 1,75 g %o.
Este adevărat că în raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/10.065/2003 efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici București se apreciază că ponderea cea mai importantă în decesul lui S.F. a avut-o intoxicația etilică acută complicată cu vărsături și aspirat de conținut gastric deoarece nu au fost evidențiate substanțele incriminate în sângele victimei, dar Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București, întrunită în ședința din 14 ianuarie 2004, a aprobat concluziile acestui raport cu precizarea că nedepistarea în sânge a substanțelor toxice menționate nu exclude în totalitate prezența acestora, acest aspect decurgând din locul și modalitatea de recoltare și conservare a sângelui analizat ulterior.
Precizările din acest aviz sunt foarte clare și nu se impune completarea lor astfel cum au solicitat inculpatele prin cel de-al doilea motiv de recurs.
Din prescripțiile pentru medicamentele folosite de inculpate se reține că este interzisă administrarea acestora cu băuturi alcoolice, acestea producând starea de comă și chiar moartea.
în raport de probele analizate se constată că în mod just instanța de fond le-a condamnat pe cele două inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, apelurile prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, privind individualizarea pedepselor, se constată că acesta este întemeiat, dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpate.
Condamnându-le pe făptuitoare la câte 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., pentru H.M. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru U.L. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru ambele inculpate prin hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr. 454 din 9 iulie 2004 a Tribunalului Constanța, menținută prin decizia penală nr. 261 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, instanțele au încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.
într-adevăr, anterior pronunțării acestor hotărâri, prin sentința penală nr. 339 din 17 septembrie 2001, prima instanță Judecătoria Mangalia le-a condamnat pe inculpate pentru infracțiunea amintită, la câte 10 ani închisoare, după care, prin decizia penală nr. 80 din 8 februarie 2002 Curtea de Apel Constanța a admis recursurile declarate de făptuitoare și a trimis cauza la Tribunalul Constanța, instanța care prin sentința penală nr. 278 din 6 iunie 2002 a dispus restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale numai sub aspectul laturii civile.
în cazul în care casarea s-a dispus cu restituirea cauzei la parchet numai pentru identificarea moștenitorilor victimei S.F. din Germania, iar cauza a venit din nou spre rejudecare la instanța de fond, pe baza unei noi sesizări, este incident efectul non reformatio in pejus.
Așadar, pedepsele aplicate celor două inculpate pentru infracțiunea din noaptea de 21 iulie 2000, a cărui victimă a fost S.F., nu puteau depăși 10 ani închisoare.
O reducere și mai mare, substanțială a pedepselor, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, astfel cum au solicitat inculpatele, prin recursurile declarate, nu se poate dispune față de pericolul social deosebit al infracțiunilor, împrejurările concrete în care au fost comise și a datelor care caracterizează persoana acestora, făptuitoarele fiind recidiviste, condamnate anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare.
în consecință, pentru considerentele expuse, urmează ca recursurile declarate de inculpate să fie admise în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a casa decizia atacată și sentința cu privire la pedepsele aplicate acestora pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 74 lit. c) C. pen.
Rejudecând cauza se va dispune descontopirea pedepselor rezultante de câte 11 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente.
Se vor reduce pedepsele aplicate inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen., pentru H.M. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru U.L., și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru ambele inculpate, de la 11 ani închisoare la câte 10 ani închisoare.
Se vor aplica dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., stabilindu-se ca inculpatele să execute pedepsele cele mai grele, urmând să se mențină celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatei H.M., în sumă de 400.000 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2734/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2403/2005. Penal → |
|---|
