ICCJ. Decizia nr. 4134/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 116 din 23 februarie 2005, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul O.G., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B.Șt. și inculpatul a fost obligat la despăgubiri în sumă de 5.984.022 lei către partea civilă C.A.S.J. Brașov.
S-a confiscat de la inculpat briceagul, corp delict, folosit la săvârșirea faptei.
S-a reținut în fapt că, în seara de 15 septembrie 2004, inculpatul și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice, împreună cu alte persoane, pe terasa unui bar din satul Fișer - Rupea. La un moment dat, între cele două părți a izbucnit un conflict verbal pe fondul consumului de alcool și a stării de ebrietate în care se găseau.
Partea vătămată a aplicat lovituri în față inculpatului, iar acesta a ripostat în același mod. Cei doi s-au îmbrâncit apoi reciproc.
Partea vătămată a tras de hainele inculpatului și le-a rupt. Inculpatul, văzând că nu este lăsat în pace, a scos din buzunar un briceag pe care-l purta de obicei asupra sa și a lovit partea vătămată de cinci ori în diferite zone ale corpului.
Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a fost internată în spital.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că aceasta a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător și care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața. Plăgile au vizat regiunea supraclaviculară stânga, scapular stânga, hemitorace stâng anterior, fesier stânga. Postoperator s-a constatat secțiunea completă a venei jugulare externe stângi.
împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât nu a avut intenția de a ucide.
Prin decizia penală nr. 129/ Ap din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de apel a reținut că din materialitatea faptei, recunoscută și de inculpat, rezultă intenția indirectă în care acesta a acționat, prin aceea că, deși nu a urmărit rezultatul faptei, l-a prevăzut, acceptând posibilitatea producerii lui.
în termen legal, inculpatul a declarat recurs reiterând, în principal, critica formulată anterior privind greșita încadrare juridică a faptei solicitând, în esență schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.;
- în subsidiar reducerea corespunzătoare a pedepsei ca efect al reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării.
Criticile vor fi examinate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se a fi nefondate pentru cele ce urmează.
Instanțele nu au reținut doar o situație de fapt corectă, dar și o încadrare juridică adecvată acesteia, stabilind o pedeapsă în limitele legale, cu respectarea atât a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cât și ale art. 76 lit. b) C. pen.
Ori, din materialul probator administrat rezultă, fără echivoc, împrejurările în care a acționat, pe fondul unei tulburări datorită agresivității părții vătămate, cât și modul în care a replicat acestor violențe, aplicând lovituri repetate cu briceagul pe corpul acesteia, ce au avut consecință producerea unor leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Natura obiectului folosit, intensitatea loviturilor aplicate cu consecințe grave în leziunile produse, până la secționarea completă a venei jugulare externe stângi, au demonstrat că inculpatul a acționat nu în scopul producerii unor vătămări grave părții vătămate, ci chiar a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal pe care chiar dacă nu l-a urmărit l-a putut prevede.
Desigur, în acest context, instanțele au reținut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile tentativei la omor calificat pentru care corect a fost condamnat inculpatul.
Reținând în favoarea inculpatului scuza provocării s-a aplicat inculpatului o pedeapsă coborâtă mult sub limita minimă legală.
în aceste condiții, se constată că instanțele au acordat eficiență necesară circumstanței judiciare atenuante reținută și nu sunt motive care să justifice o altă coborâre a pedepsei.
Procedând în alt mod nu s-ar acorda considerarea necesară dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ceea ce ar presupune pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea legii.
Acestea sunt considerentele pentru care hotărârile atacate vor fi menținute prin respingerea recursului declarat de inculpat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa principală aplicată durata reținerii și arestării preventive la zi.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4074/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4110/2005. Penal → |
|---|
