ICCJ. Decizia nr. 4227/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4227/2005
Dosar nr. 2612/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa din 12 noiembrie 2003, dată în dosarul nr. 273/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative de 5.000.000 lei învinuitului M.C., judecător la Judecătoria Craiova, cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, reţinându-se existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.
S-a motivat că, în noaptea de 11 iunie 2003, învinuitul a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Craiova autoturismul Dacia Nova având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,75 – 0,85 gr %o şi o concentraţie de 0,99 mg/l în aerul expirat.
În aceste împrejurări a comis un accident de circulaţie pe str. Maramureş, soldat cu avarierea uşoară a autoturismului său şi a numitului V.L.M.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 12 din 11 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 159/P/2005, a admis plângerea învinuitului M.C. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 5 ianuarie 2005, dată în dosarul nr. 273/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a ordonanţei din 12 noiembrie 2003 din acelaşi dosar şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
S-a motivat că aparatul D.A.P., folosit de agentul de circulaţie la stabilirea alcoolemiei nu era certificat potrivit legii, iar agentul de circulaţie nu era specializat în folosire lui. Pe de altă parte, a existat un dubiu în ce priveşte stabilirea cu certitudine a alcoolului în sânge.
Împotriva acestei hotărâri, prin care învinuitul a fost achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o ca fiind urmarea unei grave erori de fapt în cursul judecăţii, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În acest sens, s-a motivat că aparatul de testare a alcoolemiei folosit în cauză era certificat de autorităţile competente, că agentul de poliţie era instruit să-l folosească şi avea competenţa necesară pentru aceasta.
Pe de altă parte, s-a mai motivat că învinuitul a avut o alcoolemie de 0,99 mg alcool în aerul expirat, deci peste limita admisă de lege.
Concomitent se susţine că plângerea învinuitului este tardivă, deoarece s-a plâns la instanţă peste termenul legal, având în vedere că el a achitat amenda ce i-a fost aplicată la 25 noiembrie 2003.
Recursul nu este fondat.
În mod temeinic s-a reţinut la urmărirea penală că învinuitul M.C. a condus un autoturism pe drumuri publice, în noaptea de 11 iunie 2003, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice.
Din probele dosarului rezultă, de asemenea, că testarea alcoolemiei învinuitului s-a făcut prin mijloace legale cu instrumente certificate de către autorităţile competente. Agentul de poliţie care a efectuat testarea era de asemenea competent să efectueze operaţiunea.
În cauză, parchetul a considerat că fapta învinuitului nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, motiv pentru care nu l-a trimis în judecată, scoţându-l de sub urmărirea penală prin ordonanţa din 12 noiembrie 2003.
Învinuitul, la 22 decembrie 2004, s-a plâns împotriva ordonanţei, socotind că legală era soluţia de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi nu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., întrucât nu este dovedită cu certitudine îmbibaţia alcoolică de 0,80 gr %o necesară pentru existenţa infracţiunii.
Din acest punct de vedere, sentinţa penală nr. 12 din 11 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova este legală şi temeinică.
În mod legal aceasta a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo atunci când a analizat concluziile raportului de expertiză medico-legală a Comisiei pentru interpretarea alcoolemiei nr. 60 din 19 iunie 2004.
Potrivit acestora, în momentul conducerii autoturismului, învinuitul putea avea o alcoolemie între 0,75 – 0,85 gr %o.
Or, limita minimă de alcoolemie de la care fapta de a conduce autoturisme sub influenţa alcoolului este de 0,80 gr %o.
Cum inculpatul putea avea o îmbibaţie de 0,75 gr %o alcool, rezultă că n-ar fi întrunită condiţia pentru existenţa infracţiunii ci a contravenţiei.
Aşa fiind, corect instanţa a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru a-l achita pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Cât priveşte plângerea învinuitului întocmită potrivit art. 2781 C. proc. pen., aceasta a fost îndreptată în termen spre organele competente.
Astfel, potrivit dispoziţiilor tranzitorii de la art. XI din Legea nr. 281/2003, până la sfârşitul anului 2004, cei care se plângeau instanţei împotriva actelor procurorului nu erau ţinuţi de termenul de 20 zile prevăzut de art. 2781 C. proc. pen.
Or învinuitul s-a plâns procurorului general competent împotriva ordonanţei procurorului la 22 decembrie 2004, în termen conform dispoziţiilor legale citate.
Este, de asemenea, în termen plângerea învinuitului adresată instanţei la 11 ianuarie 2005 faţă de rezoluţia procurorului general care a rezolvat plângerea împotriva ordonanţei nr. 273/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 5 ianuarie 2005.
Aşa fiind, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 12 din 11 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, privind pe intimatul M.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4226/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4245/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
