ICCJ. Decizia nr. 4221/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4221/2005
Dosar nr. 2396/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 441/ P din 16 februarie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.A., la 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale, 100.000.000 lei cu titlu de daune morale la o prestaţie periodică de 1.100.000.lei începând cu 26 ianuarie 2003 până la încetarea stării de nevoie către partea civilă H.R.
A mai fost obligat inculpatul la contravaloarea prestaţiilor ocazionate de internarea victimei în spital şi la cheltuieli judiciare statului şi părţii civile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în baza probelor administrate la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei că, în seara zilei de 25 ianuarie 2003, partea vătămată H.R. un incident minor cu martorul S.I. la discoteca din H. a hotărât să plece spre domiciliu însoţit de martorul M.C. În drum spre casă (satul Ianoşda) aceştia au fost ajunşi din urmă de S.I. şi inculpat cu o maşină. Cei din urmă erau înarmaţi cu o bâtă de baseball şi respectiv o cheie pentru schimbat roţi auto (coardă). În timp ce martorul S.I. a încercat să-l lovească pe martorul M.C. cu bâta de baseball inculpatul l-a lovit pe H.R. cu o bară metalică în cap producându-i o fractură cu înfundare frontală cu interesarea sinusului frontal ce a necesitat intervenţie chirurgicală, leziuni ce au pus viaţa victimei în primejdie.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, apel respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 56 din 15 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 594/P/2005.
S-a reţinut în considerentele deciziei că tribunalul a administrat un probatoriu complet în baza căruia a reţinut situaţia de fapt în concordanţă cu acesta, a făcut o corectă încadrare juridică a faptei şi o justă individualizarea pedepsei, hotărârea fiind astfel la adăpost de orice critică.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care în principal consideră că încadrarea juridică dată faptei este greşită cerând schimbarea ei în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., cu reindividualizarea pedepsei considerată prea aspră.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează:
Rezultă neîndoielnic din probele dosarului că după ce a urmărit-o pe victimă şi însoţitorul acesteia, inculpatul la rândul lui însoţit de martorul S.I. i-a aplicat victimei o lovitură în cap cu o cheie metalică. Lovitura a fost deosebit de puternică, producându-i victimei o plagă cranio cerebrală, cu infiltrare, care a necesitat intervenţia calificată a medicilor numai astfel putând fi salvată de la moarte, ori faţă de modul cum a acţionat, declaraţia inculpatului că nu a dorit, moartea victimei este lipsită de relevanţă. Sub aspect obiectiv fapta sa a fost aptă a produce moartea iar sub aspectul subiectiv chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea ei trebuia şi putea să o prevadă, astfel încât sub aspectul criticat hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice. Nu se impune nici o reindividualizare a pedepsei aplicate, aceasta se află în limitele prevăzute de lege, este just individualizată în raport de pericolul deosebit al infracţiunii săvârşite astfel că nu sunt motive pentru reducerea ei aşa cum solicita inculpatul recurent.
Examinând din oficiu cauza nu se identifică alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor pronunţate.
Faţă de considerentele ce preced urmează să se respingă, ca nefondat, recursul şi va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 56/ A din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4220/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 4224/2005. Penal. Art. 205 Cod Penal. Recurs → |
---|