ICCJ. Decizia nr. 4226/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4226/2005
Dosar nr. 2439/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul A.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul de urmărire penală nr. 180/P/2004 susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală.
În motivarea plângerii, s-a arătat că s-a plâns împotriva magistratului R.M., judecător la Tribunalul Prahova, executorul judecătoresc T.E.C. şi G.I., administrator la A.P. Ploieşti Vest, susţinând în esenţă că s-a încuviinţat executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti, care nu devenise irevocabilă, fapt ce i-a adus numeroase prejudicii.
A mai susţinut petentul că în mod nelegal organele de urmărire penală au dispus neînceperea urmăririi penale, deşi cu înscrisurile depuse a probat susţinerile menţionate în plângere. Mai mult, a susţinut petentul că debitul a fost achitat, până la 31 decembrie 2003, însă executarea a continuat şi după această perioadă, fapt nelegal şi netemeinic, sens în care se impune administrarea şi altor probatorii.
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 15 din 1 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 180/P/2004.
Instanţa a reţinut, din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar în raport de prevederile menţionate în cauză, că sentinţa civilă nr. 6443 din 8 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, este o hotărâre definitivă, întrucât legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a apelului, astfel că, în mod temeinic şi legal aceasta a fost investită cu formulă executorie şi apoi în temeiul ei s-a început executarea silită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul A.I.
Examinând recursul declarat de petiţionar, împotriva sentinţei instanţei de fond, din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului A.I.
Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul R.M. de la Judecătoria Ploieşti, executorul judecătoresc T.E.C. şi G.I. administrator al A.P. Ploieşti Vest, faţă de care s-au făcut acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în dauna intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu în dauna interesului public prevăzută de art. 148 C. pen., fals intelectual în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., deoarece în mod abuziv Judecătoria Ploieşti a investit cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 6443 din 8 septembrie 2003 şi apoi nelegal s-a procedat la începerea executării silite.
Aşa cum rezultă din cauză au fost examinate criticile formulate de petiţionar, în raport de persoanele şi faptele pretins a fi săvârşite de către acestea, constatându-se că nu pot fi avute în vedere, deoarece judecătorii, grefierii şi executorul judecătoresc nu au comis nici o faptă (nici cu intenţie şi nici din culpă) prin care să fi cauzat vreo tulburare bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia.
De asemenea, cercetările au stabilit că nici unul din înscrisurile oficiale întocmite de judecători, grefieri sau executorul judecătoresc nu a fost falsificat prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări. Concluzionându-se s-a apreciat de către organul de urmărire penală că neexistând un înscris fals, pe cale de consecinţă nu există nici infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Astfel că, potrivit Codului de procedură civilă hotărârea judecătorească (sentinţa nr. 6443/2003 a Judecătoriei Ploieşti) fiind definitivă din momentul pronunţării ei, se putea trece la executare, indiferent dacă a fost sau nu, atacată cu recurs.
În aceste condiţii, fapta de a investi cu formulă executorie hotărârea judecătorească şi a fi început executarea nu constituie infracţiune.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă şi obiectivă evaluare a materialului probator administrat, astfel că rezoluţia dată de către parchet este legală şi temeinică, în cauză nefiind săvârşite infracţiunile menţionate de către judecătorul R.M., executorul judecătoresc T.E.C. şi G.I. administrator al A.P. Ploieşti Vest.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Faţă de ace3ste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4224/2005. Penal. Art. 205 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4227/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
