ICCJ. Decizia nr. 4246/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4246/2005
Dosar nr. 1495/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11581 din 14 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.F. la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat durata arestării preventive a inculpatului de la 28 noiembrie 2003 până la 14 decembrie 2004.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească părţii civile U.P., 1.000.000 daune civile.
Ia act că părţile vătămate M.F.C. şi S.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt că, în perioada 25 octombrie 2003 – 24 noiembrie 2003, inculpatul I.M.F. a deposedat prin violenţă, pe părţile vătămate M.F., S.M. şi U.P. de diverse bunuri pe care aceştia le aveau asupra lor (telefoane mobile şi un lănţişor de aur) ulterior valorificate de inculpat în interes propriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul criticând-o sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi datele ce îl caracterizează, solicitând reducerea ei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 101/ A din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.M.F. A dedus prevenţia inculpatului de la 28 noiembrie 2003 la 10 februarie 2005 menţinând starea de arest. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul reiterând motivele invocate în apel, solicitând admiterea recursului şi reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
În sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea în concurs a trei infracţiuni de tâlhărie constând în aceea că, la datele de 25 octombrie 2003, 22 noiembrie 2003 şi 24 noiembrie 2003, a deposedat prin violenţă pe părţile vătămate M.F., U.P. şi S.M. de bunurile personale pe care aceştia le aveau asupra lor, ulterior vânzându-le în interes propriu.
În drept au primit o încadrare juridică corespunzătoare, aceea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., respectiv art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Pentru fiecare din aceste fapte instanţa de fond i-a aplicat pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege în condiţiile în care acestea se situează între 7 şi 20 ani, respectiv 5-20 ani (cea din urmă infracţiune), iar în urma aplicării regulilor concursului de infracţiuni a rezultat cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
Astfel dozată, pedeapsa rezultată nu poate fi considerată prea aspră în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptele comise de inculpat prin acelaşi mod de operare, într-un interval de timp relativ scurt, pe timp de zi, au un grad ridicat de pericol social, el este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) ,fiind condamnat anterior pentru trei fapte de furt calificat în prezent neavând nici o ocupaţie.
Atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere în suficientă măsură de către instanţa de fond care a orientat pedeapsa spre minim.
Pentru aceste considerente urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.F. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2003 la 8 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4245/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4247/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
