ICCJ. Decizia nr. 4319/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4319/2005
Dosar nr. 5865/2004
Şedinţa publică din 12 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 83 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.Şt.F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 3286/C/165 luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 821/VIII/1/2004, privind pe procurorul S.N. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin plângere, N.Şt.F. a cerut stabilirea vinovăţiei procurorului anchetator S.N., pentru dispunerea, faţă de el, a măsurii arestării, pentru infracţiunea de omor calificat, victimă fiind tatăl său, întrucât procurorul a săvârşit infracţiuniunile de fals material şi uz de fals, constând din aceea că într-un prim act medico-legal datat 12 ianuarie 1999, medicul legist a constatat că N.G. a murit din cauza bronho-pneumoniei, iar anterior, într-un alt raport medico-legal s-a precizat că victima a prezentat numeroase fracturi costale, astfel că între cele două acte medico-legale sunt nepotriviri.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în urma verificărilor efectuate, a reţinut că petentul nu a semnalat nici un element care să poată fi avut în vedere la declanşarea urmăririi penale faţă de procurorul S.N., sub aspectul săvârşirii vreuneia din infracţiunile menţionate de petent, respectiv, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 din acelaşi cod, infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen. şi infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 din acelaşi cod.
În fapt, procurorul S.N. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a efectuat cercetări penale în dosarul nr. 683/P/1999, inculpatul N.Şt.F. fiind anchetat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din acelaşi cod.
În sarcina inculpatului, arestat preventiv la 23 iunie 1999, s-a reţinut că, la 10 ianuarie şi-a lovit de mai multe ori tatăl, acesta, din cauza vârstei înaintate şi pe fondul bolilor cronice, fiind în neputinţă de a se apăra, leziunile produse i-au determinat decesul.
Trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut prin Rechizitoriul nr. 683/P/1999, probatoriul administrat, printre care şi raportul de necropsie, conturându-i cert vinovăţia.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la 20 ani închisoare, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea căilor de atac legale exercitate de inculpat.
Nemulţumit de hotărârea prin care i s-a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de procurorul S.N., petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recurentul petent, în esenţă, critică hotărârea sub aspectul respingerii nelegale a plângerii împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în opinia sa procurorul S.N., în instrumentarea cauzei decesului lui N.G., neţinând cont de actul de expertiză medico-legală datat 12 ianuarie 1999, a dispus, abuziv, arestarea sa, de asemenea, atunci când se efectua urmărirea penală, prin interpuşi, a fost cercetat abuziv şi i s-au adus vătămări corporale (fractură claviculă umăr drept), nu s-a stabilit cert situaţia de fapt, el fiind de fapt victima unor agresiuni petrecute în casa tatălui său, vinovaţi fiind vecinii N.G. şi B.C., instigaţi de N.A., procurorul favorizându-i pe cei menţionaţi, nu au fost cercetaţi ca martori unii deţinuţi care au declarat că au fost, de asemenea cercetaţi abuziv de acelaşi procuror.
Recursul declarat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că petentul, în formularea plângerii penale, a cerut cercetarea procurorului care a anchetat cauza dosarului nr. 683/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi a constituit emiterea rechizitoriului pentru trimiterea lui în judecată.
Petentul, în fapt, a cerut începerea urmăririi penale a procurorului S.N., semnatar al rechizitoriului, pe considerentele personale că anchetatorul, în perioada 12 ianuarie 1999 – 23 iunie 1999, l-a agresat, declaraţiile martorilor N.A., N.A., I.S., I.T., N.I., N.V., B.D. şi C.A. au fost date sub presiune şi ameninţare, declaraţiile date de adevăraţii agresori au fost sustrase de la dosar de către acelaşi procuror care astfel a „muşamalizat" incidentul din noaptea de 6 ianuarie 1999, un prim act constatator al decesului tatălui său, a reţinut că acesta a murit de bronho-pneumonie, procurorul însă nu l-a avut în vedere tocmai pentru a ascunde pe adevăraţii vinovaţi şi pentru a-l acuza pe el aşa cum au stabilit şi organele de poliţie ale comunei Chiojdeanca.
Se evidenţiază astfel, aşa cum au reţinut rezoluţiile atacate cât şi sentinţa recurată, că petiţionarul nu semnalează nici un element care să poată duce la începerea urmăririi penale faţă de procurorul S.N., în realitate, petentul expunând numai nemulţumiri vizând inculparea sa.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.Şt.F. împotriva sentinţei penale nr. 83 din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4318/2005. Penal. Rec art 300 alin2 c. pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4330/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
