ICCJ. Decizia nr. 4353/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4353/2005
Dosar nr. 2785/2005
Şedinţa publică din 14 iulie 2005
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul C.S., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 7 septembrie 2004, inculpatul C.S. a desfăşurat diverse activităţi gospodăreşti, iar în cursul după amiezii s-a întâlnit cu numitul S.I., în compania căruia a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din comuna Remetea Chioarului. Seara, după ce s-a despărţit de acesta, s-a deplasat la locuinţa victimei R.Şt., care se afla în casă împreună cu concubina sa, numita P.O. Inculpatul a cerut ţuică, astfel că a fost servit de victimă cu câteva pahare, după care inculpatul a solicitat acesteia să-i împrumute bani. Victima a refuzat acest lucru, iar atunci cei doi au început să se certe. Inculpatul a început să-l ameninţe pe R.Şt. cu un cuţit, moment în care numita P.O. a ieşit din casă.
Conflictul dintre cei doi a degenerat în violenţe, respectiv inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feţei, apoi a luat un scaun cu care a lovit victima peste cap şi după ce a doborât-o la podea, a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele în zona toracelui.
Dându-şi seama că victima a decedat, inculpatul a părăsit domiciliul acesteia, a bătut la uşa mai multor cetăţeni din comună, spunându-le că l-a omorât pe R.Şt., după care s-a deplasat la organele de poliţie.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în urma autopsiei, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimare. S-a constatat că victima prezenta numeroase leziuni traumatice, respectiv: echimoze, excoriaţii şi plăgi tegumentare la nivelul feţei, fractura osului malar stâng şi oaselor nazale, fractura oaselor craniului şi mai multe fracturi costale, leziuni ce s-au putut produce prin loviri şi comprimare toraco-abdominală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte motivat de faptul că nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, aplicându-i acesteia o singură lovitură cu pumnul pentru a se apăra. În subsidiar, a solicitat aplicarea circumstanţei provocării prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deoarece victima a fost cea care a început violenţele, precum şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 96/ A din 7 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 2169/2005, a fost respins, ca fiind nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. considerându-se că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei aşa cum rezultă din probele administrate, astfel că prima instanţă a făcut o corectă încadrare juridică. De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reţinută scuza provocării în raport de situaţia de fapt reţinută şi probată, iar individualizarea pedepsei aplicate a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea, analizând Decizia atacată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Situaţia de fapt a fost stabilită de prima instanţă şi apreciată corespunzător de instanţa de apel, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii în legătură cu care s-a pronunţat condamnarea.
Referitor la infracţiunea comisă s-a reţinut în urma unor analize complete şi amănunţite, de către cele două instanţă, că pe fondul consumului de alcool, între inculpat şi victimă s-a ivit un conflict, început de inculpat şi continuat de acesta prin acte de violenţă respectiv a lovit victima cu pumnul, cu un taburet, iar după ce aceasta a căzut, cu pumnii şi picioarele în zona toracică provocându-i mai multe leziuni, descrise în raportul medico-legal, care au condus la deces. Această situaţie de fapt reţinută rezultă şi din declaraţiile martorilor S.I. şi P.O., precum şi a procesului verbal încheiat de organele de poliţie la faţa locului imediat după comiterea infracţiunii.
Curtea apreciază că încadrarea juridică efectuată de prima instanţă şi confirmată de către instanţa de apel, pentru infracţiunea de omor în forma prevăzută de art. 174 C. pen., este corectă, regăsindu-se în probele administrate în cauză şi că în mod just a fost înlăturată apărarea inculpatului în ceea ce priveşte lipsa intenţiei de a suprima viaţa victimei şi a stării de provocare.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aceasta corespunzând gradului de pericol social ridicat al infracţiunii comise, urmărilor acesteia precum şi persoanei inculpatului care este recidivist.
Având în vedere această situaţie, Curtea urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Urmează a se computa din pedeapsă perioada arestării preventive.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 96 din 7 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 septembrie 2004 la 14 iulie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4331/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 4356/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs → |
|---|
