ICCJ. Decizia nr. 410/2005. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.410/2005
Dosar nr. 6529/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 2781 C. proc. pen., raportat la art. IX pct. 5 din Legea 281/2003, a respins ca tardiv formulată plângerea introdusă de petenţii C.V., împotriva rezoluţiei nr. 45949/10263/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
A reţinut instanţa de fond că, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 10 octombrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 92/P/1999, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.V. şi M.L., pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual şi infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 289 şi art. 291 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că în urma plângerilor formulate de C.V., B.M. şi M.E., împotriva numiţilor M.V. şi M.L., s-au efectuat acte premergătoare de începere a urmăririi penale în urma cărora a rezultat că persoanele învinuite nu au săvârşit faptele imputate şi prin urmare se impune pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Întrucât nu au fost mulţumiţi cu soluţia pronunţată în cauză, petenţii B.M. şi C.V. au formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în urma căreia, prin rezoluţia nr. 45949/10263/2001 din 9 aprilie 2002 s-au admis, în parte, plângerile şi s-a dispus conform art. 228 C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de M.L., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), completându-se în acest sens rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 92/P/1999.
În motivarea sus-menţionatei rezoluţii s-a reţinut ca M.L. nu a îndeplinit, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, ca notar, acte în mod defectuos, cu ştiinţă şi prin care să fi cauzat o vătămare intereselor petiţionarilor.
Soluţia pronunţată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, le-a fost comunicată acestora la 4 septembrie 2002, după cum rezultă din actul ataşat la dosarul de urmărire penală nr. 92/P/1999.
Ulterior, la 19 octombrie 2004, petenţii au formulat plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 12611/2004 al Curţii de Apel Cluj.
În motivarea plângerii s-a arătat că notarul M.L. şi numitul M.V. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea, deoarece M.V. a folosit un act fals, iar notarul a ştiut de acest lucru şi a întocmit un act pe baza acelor falsuri.
Împotriva sentinţei penale nr. 46 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, prin care le-a fost respinsă plângerea ca tardiv formulată, petiţionarii C.V. şi B.M. au declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., arătând că în raport de prevederile Legii nr. 281/2003, plângerea a fost introdusă în termen.
Recursurile sunt fondate.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivului invocat, Curtea constată că potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 2781 C. proc. pen., este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Totodată, conform art. XI pct. 2 din acelaşi act normativ, mai puţin dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia, toate celelalte dispoziţii intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004.
Deşi prin adoptarea OUG nr. 66/2003, aprobată prin Legea nr. 359/2003 au fost modificate câteva din prevederile Legii nr. 281/2003, acestea vizează doar arestarea inculpatului, prelungirea măsurii arestării, precum şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, toate celelalte dispoziţii rămânând neschimbate.
Faţă de cele arătate, se constată că termenul de un an de introducere a plângerii se împlinea la 1 ianuarie 2005. Introducând plângerea la data de 19 octombrie 2004, greşit instanţa de fond a respins plângerea ca tardiv formulată.
Ca atare, recursurile fiind fondate, Curtea urmează a le admite în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a casa sentinţa atacată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de petiţionarii C.V. şi B.M., împotriva sentinţei penale nr. 46 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2005. Penal. Art257alin 1 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 413/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
