ICCJ. Decizia nr. 438/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 58 din 29 ianuarie 2004, Tribunalul Argeș, a condamnat pe inculpata B.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 177 C. pen., cu executare în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen., și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Inculpata a fost obligată să plătească către stat suma de 6.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, în vara anului 2002, inculpata B.A. a întreținut raporturi sexuale cu numitul T.M., în urma cărora a rămas însărcinată și nu a făcut cunoscut despre acest lucru nici părinților și nici altor persoane apropiate.
Inculpata în ziua de 1 iulie 2004, fiind singură acasă, a născut un copil și cu o lamă a tăiat cordonul ombilical, a strangulat noul născut în prosop, apoi la îngropat într-un ghiveci cu flori din balconul locuinței.
Potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 152/B/2003, întocmit de Serviciul medico-legal Argeș la data de 18 septembrie 2003, rezultă că moartea noului născut a fost violentă și ea s-a datorat unei asfixii mecanice care a survenit în urma ștrangulării, iar noul născut a fost viu și viabil.
în cauză s-a efectuat o expertiză psihiatrică inculpatei, din conținutul căreia rezultă că numita B.A., la data comiterii faptei a prezentat o îngustare semnificativă a câmpului conștiinței, generată de stresul cronic anterior momentului nașterii, determinată de situația familială, astfel că, la data comiterii faptei, a avut discernământul diminuat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul care, prin apărător, cât și personal, a criticat-o pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
într-un motiv s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință vădit nelegală și esențial netemeinică, întrucât, deși s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale psihiatrice, aceasta nu s-a făcut în condiții de internare, așa cum prevăd dispozițiile art. 117 C. proc. pen., și prin urmare, se impune efectuarea acestei probe, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Al doilea motiv se referă la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că, deși inculpata a avut discernământul diminuat, că la data nașterii minorului avea o situație familială încordată, datorită comportării necorespunzătoare a tatălui, totuși instanța nu a ținut cont de aceste elemente de individualizare care s-ar fi impus să fie avute în vedere și în considerarea lor s-ar fi justificat o pedeapsă mult sub limita prevăzută de lege (care este de 2 ani închisoare).
în concluzie s-a solicitat admiterea probei cu efectuarea expertizei psihiatrice în condiții de internare, iar în subsidiar reducerea pedepsei, prin aplicarea de circumstanțe atenuante, sub limita minimă prevăzută de lege.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 98/A/MF din 20 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata B.A., care a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la procuror sau la prima instanță, pentru efectuarea expertizei psihiatrice în condiții de internare, iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 81,art. 861sau art. 867C. pen.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 117 C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihice este obligatorie, în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoieli asupra stării psihice a inculpatului. Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituții sanitare de specialitate cu internarea inculpatului pe timpul necesar.
Se constată, însă, că pentru infracțiunea de pruncucidere, expertiza psihiatrică nu este obligatorie.
în cauză s-a efectuat totuși această expertiză de medici psihiatrici, care au concluzionat că la data comiterii infracțiunii, inculpata a prezentat o îngustare semnificativă a câmpului conștiinței, generată de stresul cronic anterior momentului nașterii, astfel că discernământul a fost diminuat.
Instanța a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize psihiatrice în condiții de internare.
Așa fiind, în raport de prima critică urmează a se constata că recursul nu este fondat.
Având însă, în vedere lipsa de antecedente penale, comportarea corectă în societate a inculpatei, discernământul diminuat al acesteia din momentul săvârșirii faptei, caracterizarea favorabilă formulată de conducerea societății comerciale la care a lucrat și acordul scris al acestei conduceri, precum și îndeplinirea cerinței înscrise în art. 867alin. (2) C. pen., referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, se poate aprecia că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate.
în consecință, conform prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a fi admis recursul declarat de inculpată, și casate hotărârile pronunțate, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și în baza art. 867C. pen., se va dispune executarea pedepsei aplicate, la locul de muncă, respectiv SC S.Y. SRL Pitești.
S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 869C. pen., s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 222/2005. Penal → |
|---|
