ICCJ. Decizia nr. 53/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 149 din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Maramureș, inculpatul B.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost respinse pretențiile părții civile B.V. privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale și s-a constatat recuperat prejudiciul de 2.000.000 lei.
Conform art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
La data de 8 noiembrie 2003, partea vătămată B.V., care se afla în bufetul stației C.F.R. Baia Mare, a fost abordată de inculpatul B.M. Cei doi au început să discute și în final partea vătămată a acceptat să plătească consumația inculpatului după care s-a urcat în trenul personal 4044, fiind urmată de inculpat care s-a așezat în același compartiment.
Inculpatul a solicitat părții vătămate să-i mai dea niște bani pentru a-și cumpăra băutură.
Fiind refuzat de partea vătămată inculpatul a insistat, după care a lovit partea vătămată peste umăr și i-a smuls geanta și a fugit.
S-a reținut că partea vătămată avea în geantă 2.000.000 lei, sumă ce i-a fost plătită pe parcursul procesului de mama inculpatului.
Prin decizia penală nr. 252 din 6 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținându-se că este nefondată susținerea acestuia că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii întrucât partea vătămată i-a dat de bună voie 200.000 lei ca să-și cumpere de băut.
Inculpatul a declarat recurs solicitând în principal achitarea întrucât nu a comis fapta și în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Curtea reține că în mod corect, pe baza probelor administrate s-a reținut că, la data de 8 noiembrie 2003, în timp ce se aflau în trenul personal 4044 aflat în stația C.F.R. Baia Mare, inculpatul a deposedat prin violență pe partea vătămată de geanta pe care aceasta o avea asupra sa.
Astfel, partea vătămată a declarat constant pe parcursul procesului că inculpatul i-a sustras prin violență geanta în care avea 2.000.000 lei, actele de identitate și medicamente.
în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut sustragerea genții, pe care i-a smuls-o partea vătămată, susținând că a întreținut cu aceasta relații sexuale, după care i-a solicitat bani pentru a-și cumpăra de băut iar partea vătămată l-a refuzat.
Declarația din 12 noiembrie 2003 a fost dată de inculpat în prezența martorilor R.I.D. și P.I.
Mai mult decât atât martorul R.I.D. a arătat în declarația din 12 noiembrie 2003 că i-a văzut pe inculpat și partea vătămată când au băut împreună bere și cafea, s-au urcat împreună în tren, iar după aproximativ 20 minute partea vătămată a revenit susținând că inculpatul i-a luat cu forța geanta, că au mers împreună la poliție unde părții vătămate, care este bolnavă psihic, i s-a făcut rău și a fost transportată la spital. Martorul a precizat că la data de 11 noiembrie 2003 l-a întâlnit pe inculpat și l-a întrebat ce i-a făcut părții vătămate, iar aceasta i-a relatat că a încercat să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată și că i-a furat geanta, interesându-se și dacă este căutat de poliție.
în faza de cercetare judecătorească inculpatul a susținut că partea vătămată i-a oferit 200.000 lei pentru că au întreținut raporturi sexuale și a negat că i-a sustras geanta.
Martorii au revenit, de asemenea, asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, susținând că le-au semnat fără a cunoaște conținutul acestora și că în prezența lor inculpatul a declarat la poliție că partea vătămată i-a dat 200.000 lei pentru că au întreținut raporturi sexuale.
Mai mult decât atât martorul R.I.D. a susținut că i-a urmărit pe inculpat și pe partea vătămată și i-a văzut în compartiment pe cei doi dezbrăcați și întreținând raporturi sexuale după ce partea vătămată i-a oferit inculpatului suma de 200.000 lei. A mai afirmat martorul că inculpatul s-a îmbrăcat și a coborât din tren fără a avea geanta părții vătămate, iar la scurt timp a coborât și aceasta în pielea goală și a spus că i-a dispărut geanta și pentru că era agitată și a spart un geam, a dus-o la poliție.
Cele declarate în faza de cercetare judecătorească de martori și de inculpat nu pot fi avute în vedere.
Susținerea martorilor că au semnat declarațiile din faza de urmărire penală fără să cunoască conținutul acestora nu corespunde adevărului, întrucât la finalul declarației fiecare martor a scris personal că a citit-o și că ea corespunde celor declarate.
Tot astfel martorii au semnat declarația pe care inculpatul a dat-o în fața lor.
în consecință, Curtea constată că revenirea asupra declarațiilor anterioare este nejustificată și ca atare apreciază că declarațiile inculpatului și martorilor date în fața instanței sunt nesincere.
Este de reținut și faptul că inculpatul a restituit părții vătămate suma de 2.000.000 lei.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând săvârșirea unei erori grave de fapt, nu este fondat.
Se apreciază, de asemenea, că nu este fondat motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei care este corespunzătoare pericolului social concret al faptei, determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, de urmările produse dar și pericolului social pe care îl prezintă inculpatul, care este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 438/2005. Penal → |
|---|
