ICCJ. Decizia nr. 331/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 811 din 15 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpatul G.A.R. la
- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,
- 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și la
- 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul G.A.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
în baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului de a se afla în municipiul București timp de 3 ani după executarea pedepsei.
A admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile T.M.I. suma de 50.000.000 lei daune morale.
S-a reținut că, în seara zilei de 2 noiembrie 2003, în jurul orei 17,30 - 18,00, minora T.M.I. se întorcea cu autobuzul de la școală, Liceul Mihail Kogălniceanu din comuna Snagov, cu intenția de a merge la prietenul ei, P.S.M.
A coborât la stația Fermei și s-a deplasat pe str. Liniștii, realizând că în urma sa se afla o persoană, aspect căruia nu s-a dat importanță.
A fost ajunsă în fugă de inculpat care a acostat-o, a împins-o, i-a pus mâna la gură, a lovit-o cu pumnii în zona feței și a corpului, a trântit-o în marginea drumului și a tras-o spre tufișurile de lângă gard.
Minora a încercat să țipe și să opună rezistență, însă inculpatul a amenințat-o cu moartea, cuvintele fiind însoțite de gestul de a-și căuta un cuțit.
Acesta a continuat agresiunea, a rupt îmbrăcămintea minorei și a întreținut cu aceasta raport sexual normal, oral și anal, după care, tot prin amenințare, a deposedat-o de suma de 240.000 lei, mai multe bijuterii din aur și argint, precum și un ceas electronic ce îl purta la mână.
Inculpatul a abandonat partea vătămată în stradă, complet dezbrăcată și a încercat să se depărteze de locul faptei.
împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.A.R.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 685 din 27 septembrie 2004, a respins apelurile ca nefondate, cu motivarea că situația de fapt este corect stabilită, pedeapsa just individualizată, iar încadrarea juridică a faptelor este cea legală.
împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs solicitând schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că situația de fapt este corect stabilită, corespunzător materialului probator administrat în cauză, vinovăția inculpatului fiind pe deplin stabilită.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, constând în întreținerea de către inculpat, prin constrângere, a raportului sexual normal, oral și anal cu partea vătămată, în data de 2 noiembrie 2003, nu este cea legală.
Astfel, prin art. 197 C. pen., astfel cum a fost modificat, legiuitorul a incriminat raportul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința.
în fine, prin art. 201 C. pen., legiuitorul a incrimat actele de perversiune sexuală săvârșite în public sau dacă a produs scandal public.
Prin alin. (4) al acestui din urmă text, au fost incriminate actele de perversiune sexuală cu o persoană în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința ori prin constrângere.
Sintagma "act sexual de orice natură" introdusă în art. 1197 alin. (1) C. pen., prin care a fost înlocuită sintagma "raport sexual" extinde sfera de aplicare a acestui text în sensul actul sexual cuprinde atât raporturile sexuale firești, cât și actele sexuale nefirești.
Această modificare a impus și definirea precisă a noțiunilor de act sexual și act de perversiune sexuală, în sensul limitării celor din urmă exclusiv la provocarea excitației și satisfacerea instinctelor sexuale prin procedee artificiale, săvârșite în public sau dacă au produs scandal public, condiții ce se constată a fi neîndeplinite în cauză.
Așadar, în raport de situația expusă, încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) și art. 201 alin. (4) C. pen., se constată a fi nelegală, hotărârile pronunțate fiind supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
în consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul G.A.R. și va casa hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la încadrarea juridică.
Rejudecând cauza, va descontopi pedepsele, pe care le va repune în individualitatea lor.
în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) și art. 201 alin. (4) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în raport de modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, pericolul social concret al faptei și periculozității inculpatului, Curtea apreciază că o pedeapsă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., este aptă a realiza scopul și funcțiile acesteia, stabilite prin art. 52 din același cod.
Drept urmare, Curtea va condamna inculpatul la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și dispune ca inculpatul G.A.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză vor fi menținute.
Se va deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 3 noiembrie 2003 la 17 ianuarie 2005.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 400.000 lei s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2527/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2042/2005. Penal → |
|---|
