ICCJ. Decizia nr. 6/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 966 din 4 august 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de condamnatul M.F., de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 36 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Giurgiu, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5595 din 2 decembrie 2003 a secției penale a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea din punct de vedere material în care se află bunicul său matern, acesta fiind cel cu care a locuit înainte de încarcerare, nu este dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea de către el, a pedepsei, să aibă consecințe grave pentru familia sa.
împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce ancheta socială a relevat că cele susținute în cerere sunt reale.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 658 din 9 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulțumit și de decizia pronunțată de instanța de apel, condamnatul a declarat recurs și în această cale de atac motivul invocat fiind situația materială dificilă a familiei sale, agravată de executarea de către el, a pedepsei a cărei întrerupere a solicitat-o.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii, poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul "când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru ...familie..."
Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că ancheta socială întreprinsă de Primăria comunei Comana, județul Giurgiu, la domiciliul condamnatului, a relevat că bunicul matern cu care acesta a locuit, are o casă în satul Budeni, corespunzătoare ca spațiu și condiții de trai, că deține în proprietate un teren agricol și are pensie în cuantum de 1.490.000 lei.
Față de cele de mai sus, se reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în consecință, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, urmează să fie respins în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 561/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 836/2005. Penal → |
|---|
