ICCJ. Decizia nr. 510/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 96/ P din 30 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 659/P/2004 al Tribunalului Neamț, inculpatul E.M.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă, perioada reținerii și a arestului preventiv din 28 februarie 2004, la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit corp delict.
A fost obligat la plata despăgubirilor civile.
în temeiul art. 117 și art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului E.M.M., după executarea pedepsei.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în preajma sărbătorilor de Crăciun 2003, între inculpatul E.M.M. și soția acestuia E.M.M., din com. Dulcești, jud. Neamț au avut loc o serie de discuții contradictorii în urma cărora aceasta a părăsit domiciliul părinților unde locuiau împreună, plecând la o soră de-a sa la Timișoara.
După câteva zile, inculpatul a plecat și el din locuința respectivă, stabilindu-se în municipiul Piatra Neamț.
în dimineața zilei de 26 februarie 2004, fiind sub influența băuturilor alcoolice inculpatul s-a deplasat cu un taxi din Piatra Neamț în comuna Dulcești, cu intenția de a discuta cu soacra sa, partea vătămată B.A., unde a ajuns, în jurul orei 4,30.
Cunoscând locul de muncă al soacrei, grădinița din centrul comunei, și programul acesteia, inculpatul s-a hotărât s-o aștepte la instituția respectivă.
în jurul orelor 6,10 - 6,15, când a sosit partea vătămată, inculpatul a intrat în localul grădiniței, cerându-i soacrei sale, să-i spună unde este soția lui. Aceasta a refuzat și a intrat într-o sală de curs pentru a-și începe activitatea de îngrijitoare. Inculpatul a urmat-o, a prins-o de gât și cu un cuțit a lovit-o în zona abdomenului.
Urmare loviturii primite, i-a fost cauzată părții vătămate o plagă penetrantă abdominală cu interesare hepatică, pancreatică și hemiperitoneu masiv, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viața victimei.
împotriva sentinței sus-arătate a declarat apel, în termen legal, inculpatul E.M.M., solicitând schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 C. pen., iar în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante deja acordate.
Prin decizia penală nr. 341 din 2 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.M.M. împotriva sentinței penale nr. 96/P din 30 iunie 2004 a Tribunalului Neamț.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția din 30 iunie 2004 la zi.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul a declarat recurs și a susținut oral că intenția lui nu a fost să lovească partea vătămată, ci aceasta a căzut în cuțit.
Prin intermediul avocatului desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire și, în subsidiar, redozarea pedepsei.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Este evident că, atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, au stabilit o corectă încadrare juridică și au aplicat, respectiv menținut pedepse just individualizate.
Astfel, intenția autorului de a omorî victima poate rezulta din activitatea materială desfășurată de acesta. Este clar că acționând cu un briceag cu lama de 7 cm și vizând o zonă vitală, acea a abdomenului, inculpatul E.M.M., a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Atâta vreme cât inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, iar rezultatul letal nu s-a produs din cauze independente de voința sa, în speță nu se poate reține săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de vătămare corporală din culpă sau vătămare corporală.
în ce privește motivul vizând netemeinicia pedepsei aplicate și acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 836/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 53/2005. Penal → |
|---|
