ICCJ. Decizia nr. 4463/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4463/2005
Dosar nr. 3589/2005
Şedinţa publică din 21 iulie 2005
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 1485/ F din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5889/2004, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul S.J. împotriva încheierii de şedinţă din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1573/2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din13 octombrie 2004 în dosarul nr. 1573/2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului S.J. şi s-a respins, ca nefondată, cererea acestuia de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi ţara. Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la dosar există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică faţă de gradul de pericol social ridicat al faptelor cercetate, din modalităţile de săvârşire, precum şi din urmările produse.
Aşadar, în acest stadiu procesual, cauza în care inculpatul este arestat preventiv era încă pe rolul primei instanţe, neexistând o condamnare definitivă.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul pe motiv că nu a fost aplicate riguros dispoziţiile art. 52 alin. (51) C. proc. pen., potrivit căruia „în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege". Apelantul a mai susţinut că, după momentul menţinerii stării de arest de către Curtea de Apel Bucureşti, în urma recuzării tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti, numai această primă instanţă menţionată se putea pronunţa în continuare asupra stării de arest.
Curtea, analizând hotărârea, din perspectiva motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a apreciat apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a analizat riguros materialul probator reţinând judicios faptul că inculpatul a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii menţionate prin care s-a dispus asupra stării sale de arest în dosarul în care este cercetat, în fond, pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), art. 290 şi art. 291 C. pen.
Natura cererii formulate, rezultă din poziţia constantă a inculpatului care a învederat că nu a înţeles să formuleze recurs împotriva măsurii preventive dispuse, ci contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 335/ A din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul S.J. împotriva sentinţei atacate.
Acesta a declarat recurs pe care în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Contestatorul recurent reiterează motivele din cerere şi din apel.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Este evident că recurentul a ales calea unui demers judiciar intitulat contestaţie la executare, reţinută ca atare de instanţa de fond şi respinsă, ca de altfel şi apelul.
Această cale nu poate fi folosită decât împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Cauza la care se referă recurentul nr. 1573/2004 a Tribunalului Bucureşti se află în primă instanţă nu s-a pronunţat nici o hotărâre iar nici unul din cazurile de art. 461 C. proc. pen., nu îşi găseşte incidenţa, astfel că în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a respins cererea, iar în cea de apel a menţinut soluţia.
Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S.J. împotriva deciziei penale nr. 335/ A din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4462/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 447/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
