ICCJ. Decizia nr. 447/2005. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 447/2005
Dosar nr. 4936/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 18 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 855/P/2004, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J.I., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi obligat petentul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 855/2004, petentul J.I. a solicitat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a rezoluţiei nr. 483/II/2 din 21 aprilie 2004 pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Petentul J.I. a formulat plângere penală împotriva numitei P.L.G., solicitând condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 C. pen.
În fapt, petentul a susţinut că, la data de 16 februarie 1995, numita P.L.G. a încercat să îl omoare, oferindu-i două pastile incompatibile, care, luate împreună, pot avea rezultat letal.
În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, prin rezoluţia nr. 882/ P din 20 februarie 1996 a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Plângerile formulate de petent pe cale ierarhică, în temeiul art. 278 C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate.
De asemenea, petentul s-a adresat cu plângere Tribunalului Galaţi, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 153 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Galaţi, pronunţată de judecătorul A.R.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în mod judicios Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.L.G.
La şedinţa de judecată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost reprezentat de procurorul F.H., care a pus concluzii de respingere a plângerii ca inadmisibilă.
Apelul declarat de petent împotriva sentinţei penale menţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 245/ A din 18 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Considerând că judecătorul şi procurorul de şedinţă şi-au exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, petentul a formulat plângere împotriva acestora, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi de favorizarea infractorului.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia nr. 54/ P din 30 iulie 2001 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul A.R. şi faţă de procurorul H.F., în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., reţinând că cei doi magistraţi nu au săvârşit nici o faptă prevăzută de legea penală.
Plângerea formulată de petent în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 483/II/2 din 21 aprilie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Prin plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a solicitat redeschiderea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a persoanelor vizate pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi de favorizarea infractorului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond nu a constatat elemente care să conducă la concluzia că judecătorul A.R. şi procurorul H.F. ar fi săvârşit, cu prilejul soluţionării cauzei care a făcut obiectul dosarului penal nr. 364/P/2001 al Tribunalului Galaţi, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 153 din 11 aprilie 2001, acte care să contravină atribuţiilor de serviciu.
În consecinţă, întrucât în sarcina celor doi magistraţi nu putea fi reţinută nici o faptă de natură penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul J.I., criticând-o, arătând în scris că magistraţii Curţii de Apel Galaţi nu s-au pronunţat asupra faptelor şi probelor reţinute în sarcina făptuitoarelor, prin actul de sesizare, invocând dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre soluţionare iar pe fond condamnarea făptuitoarelor la pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru favorizarea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
Examinând recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei instanţei de fond, atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului J.I.
Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de doamna A.R., judecător la Tribunalul Galaţi şi doamna H.F., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa cum rezultă din cauză au fost verificate criticile formulate de petiţionar, în raport cufapta pretinsă a fi săvârşită de doamna judecător A.R. şi de doamna procuror H.F., stabilindu-se corect că, în ceea ce priveşte cauza soluţionată prin sentinţa penală nr. 153 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Galaţi, în sensul respingerii plângerii petiţionarului, nu rezultă elemente care să conducă la concluzia să s-a comis vreun act de natură a fi calificat drept o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.
Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de petiţionarul J.I. în recurs, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă şi obiectivă evaluare a materialului probator administrat, astfel că rezoluţia dată de către parchet este legală şi temeinică, în cauză nefiind săvârşită infracţiunea menţionată, de către doamna judecător A.R. şi nici de doamna procuror H.F., negăsindu-şi aplicarea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu respectarea legii, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 18 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul J.I. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 18 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4463/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4494/2005. Penal. Art. 211 alin. 2 Cod Penal;... → |
|---|
